ICCJ. Decizia nr. 1340/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1340/2005
Dosar nr. 5280/2003
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 8 decembrie 2003, B.A. a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 962 din 11 martie 2003, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin care s-a respins ca nefondat, recursul declarat de B.A., împotriva sentinţei civile nr. 760/2001 şi s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat de Inspectoratul Şcolar al judeţului Mehedinţi.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivul de casare care se referea la necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, situaţia de fapt privind ocuparea unui post vacant - art. 12 din Legea nr. 128/1997, şi nu transferul sau mobilitatea personalului didactic - art. 18 din Legea nr. 128/1997.
S-a mai susţinut că prin Decizia pronunţată, instanţa de recurs a dat o interpretare proprie, criteriilor pentru evaluarea personalului didactic, substituindu-se comisiei de specialitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare".
Verificând Decizia contestată, în raport cu motivele invocate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Din considerentele deciziei nr. 962/2002, rezultă că instanţa de recurs a răspuns punctual tuturor motivelor de casare invocate de recurenta B.A., nefiind dovedită, astfel, nici o omisiune.
În ce priveşte critica modului de interpretare a criteriilor de evaluare a personalului didactic, nu numai ca aceasta are în vedere fondul litigiului, dar ea nu se încadrează printre motivele enunţate de art. 318 C. proc. civ. şi pentru care se poate formula contestaţie în anulare.
Astfel fiind, în raport cu aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de B.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.A. împotriva deciziei nr. 962 din 11 martie 2003 a Curţii de Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1344/2005. Contencios → |
|---|
