ICCJ. Decizia nr. 1366/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1366/2005
Dosar nr. 37/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 iunie 2004, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12072/11441 din 28 aprilie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile, conform Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este soţia supravieţuitoare a defunctului P.I., care s-a refugiat în România, din Basarabia, în anul 1944, din localitatea Cetatea Albă, în Turnul Severin, şi că după decesul soţului său nu s-a mai căsătorit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2302 din 22 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 februarie 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că P.I. s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Cetatea de Baltă, în România, în localitatea Turnu Severin, iar din septembrie 1944 s-a mutat la Bucureşti, dată de la care nu s-a mai întors în localitatea de origine, de teama persecuţiilor etnice practicate de autorităţile sovietice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că martorii au declarat că ştiu despre soţul petentei, din discuţiile purtate cu părinţii acestuia. Astfel, P.I. este născut în anul 1945, la mai mult de un an de la evenimentele despre care declară. Aceeaşi interpretare o dă recurentul, şi declaraţiei martorului M.L., apreciind că specific declaraţiei notariale este cunoaşterea personală de către martori, a faptelor despre care declară.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 3 din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
Reclamanta P.E. a făcut dovada că este soţie supravieţuitoare a defunctului P.I., refugiat în România, din Basarabia, în anul 1944, cu certificatul de naştere, certificatul de căsătorie, certificatul de deces al soţului şi două declaraţii notariale ale martorilor M.L. şi I.P., care l-au cunoscut pe defunctul P.I.
Împrejurarea că două declaraţii notariale ale martorilor, care declară că ştiu de refugierea soţului decedat, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, duc la concluzia că reclamanta este soţie supravieţuitoare a unei persoane refugiate şi pe cale de consecinţă, este beneficiara drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2302 din 22 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 1370/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
