ICCJ. Decizia nr. 1373/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1373/2005
Dosar nr. 3200/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta T.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 1726 din 24 noiembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş şi obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare după defunctul soţ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost soţia lui T.R. şi că nu s-a recăsătorit după decesul soţului ei.
A susţinut că soţul ei se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, aşa încât a solicitat pârâtei să i se stabilească indemnizaţia prevăzută de acest act normativ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 158 din 3 februarie 2004 a admis acţiunea reclamantei a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de moştenitor al soţului refugiat, pe perioada 21 iulie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că în momentul în care a avut loc refugiul familiei sale, decedatul nu era născut, împrejurare care nu este de natură să justifice refuzul recunoaşterii statutului de refugiat, din momentul naşterii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că, întrucât soţul reclamantei nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi, deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat şi având în vedere prevederile art. 3051 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că şi soţul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligaţi să se refugieze din motive etnice, părinţii săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii, persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi, consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 158 din 3 februarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1370/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1375/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
