ICCJ. Decizia nr. 1361/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1361/2005
Dosar nr. 6547/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 februarie 2004, reclamantul G.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 9403/7691 din 22 noiembrie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1941 a fost repatriat din Basarabia, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 29753 din 16 martie 1945, eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 611 din 30 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 februarie 1941 - 6 martie 1945, cu plata drepturilor începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a depus la dosar în completarea adresei nr. 29753 din 16 martie 1945, eliberată de M.A.I. - Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor, care atestă refugiul său şi al familiei sale, începând cu anul 1941 şi declaraţii notariale a doi martori din care rezultă că perioada refugiului său din Basarabia a început în luna februarie a anului 1942, că iniţial s-a stabilit în localitatea Ploieşti, apoi la Bucureşti, la rudele sale, unde locuieşte şi în prezent.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că dovada persecuţiei din motive etnice nu a fost depusă o dată cu cererea, la Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Examinând hotărârea atacată, actele dosarului şi normele legale incidente în cauză se constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, persoanele strămutate, pentru motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2002, se înţeleg persoanele din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ardealul de Nord care au fost expulzate ori s-au refugiat.
Din actele dosarului rezultă că tatăl reclamantului, de origine etnică şi naţionalitate română, a fost repatriat în anul 1941, din Basarabia, împreună cu familia sa, soţia şi doi copii.
Reclamantul a făcut dovada în condiţiile legii că îndeplineşte cerinţele pentru a beneficia pe perioada 1 februarie 1941 - 6 martie 1945, de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În ce priveşte data de început a acordării drepturilor, se constată că în mod corect instanţa, în considerarea caracterului reparator şi dispoziţiile imperative ale legii, a dispus acordarea acestora, începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii, chiar dacă probatoriul a fost completat ulterior, astfel încât critica adusă sentinţei nu poate fi reţinută.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 611 din 30 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1362/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
