ICCJ. Decizia nr. 1365/2005. Contencios. Refuz nejustificat eliberare acte. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1365/2005
Dosar nr. 8382/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.S., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a solicitat obligarea pârâtului să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 2108/2003 a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin această hotărâre i s-a aprobat cererea şi s-a propus acordarea unei compensaţii băneşti pentru bunurile abandonate de autorul său - D.M., statului bulgar, în comuna Opancea, judeţul Caliacra, în sumă de 435.396.211 lei, dar pârâta nu se pronunţă asupra ei, astfel că urmează a fi obligată să o valideze sau invalideze, după caz.
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a respins ca nefondate, excepţiile invocate de pârât, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii acţiunii, întrucât nu s-a respectat art. 5 din Legea nr. 29/1990, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 2108/2003, a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut calitatea procesuală pasivă a pârâtului şi împrejurarea că potrivit art. 21 pct. 4 din Constituţia României, republicată în 2003, jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Pe fondul cauzei, a reţinut că în temeiul art. 7 pct. 3 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, la 7 septembrie 1940, hotărârile comisiei judeţene se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, iar Comisia centrală, după analizare, în termen de 60 de zile, va valida sau invalida măsura stabilită de comisia judeţeană, lucru nerealizat în speţă.
Considerând hotărârea nelegală, pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că nu mai are calitate procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 9/1998 a suferit modificări prin OG nr. 94/2004, art. 28 (intrată în vigoare la 31 august 2004), astfel că Guvernul - Cancelaria Primului Ministru are calitate procesuală pasivă şi nu el.
În mod greşit s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile.
Acţiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, care prevede în art. 5, o procedură administrativă prealabilă.
Dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, cu privire la jurisdicţiile speciale administrative facultative şi gratuite, nu îşi găsesc aplicarea în speţă, aici este vorba de o procedură administrativă prealabilă, şi nu o jurisdicţie specială.
Recursul este fondat, potrivit celor ce urmează:
Prin Legea nr. 9/1998, privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, în art. 7 se stabileşte modul de verificare şi rezolvare a cererilor de acordare a compensaţiilor şi termenele ce se aplică atât la comisiile judeţene, cât şi la comisia centrală.
Alin. (4) din art. 7 prevede că „Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul". Alin. (5) al aceluiaşi articol prevede că hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse recursului (deci, la curtea de apel vin doar recursurile, şi nu fondurile).
Legea nr. 9/1998 a suferit modificări prin OG nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare; astfel în art. 31 din OG nr. 94/2004 se arată că: „actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
Deci, în temeiul Legii nr. 9/1998, a fost modificată competenţa de soluţionare în primă fază (de fond), astfel că aceasta revine tribunalului, şi nu curţii de apel.
Cum cauza a fost judecată de o instanţă necompetentă, urmează a se admite recursul şi a se casa sentinţa, cu trimitere, spre competentă soluţionare, Tribunalului Constanţa, în baza art. 313 C. proc. civ.
La data formulării acţiunii, 13 iulie 2004, avea calitate procesuală pasivă, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
OG nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare, care modifică mai multe acte normative, inclusiv Legea nr. 9/1998, a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 31 august 2004 şi aceasta prevede atribuţii Cancelariei Primului Ministru.
Cum reclamanta nu are nici o vină în schimbarea intervenită pe plan legislativ după introducerea acţiunii, urmează ca tribunalul să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Guvernului României - Cancelaria Primului Ministru.
Temeiul acţiunii îl constituie o lege specială - Legea nr. 9/1998, modificată prin OG nr. 94/2004, astfel că în cauză nu operează procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinţei civile nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre competentă soluţionare, Tribunalului municipiului Constanţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1362/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
