ICCJ. Decizia nr. 1447/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1447/2005
Dosar nr. 7123/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1217 din 12 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului P.V., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi a anulat hotărârea nr. 1022/9522 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţa a reţinut în fapt că reclamantul s-a născut în localitatea Calfa, judeţul Tighina - Basarabia - U.R.S.S. şi s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna martie, anul 1944, în România, satul Ştefan Vodă, judeţul Ialomiţa.
S-a mai reţinut că reclamantul a depus înscrisuri oficiale, eliberate de organele competente, declaraţii de martori, cât şi îndreptări ale erorilor materiale strecurate în declaraţii autentificate iniţial, dovedind încadrarea în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., şi susţinând că hotărârea comisiei, de respingere a cererii reclamantului, este legală, întrucât acesta nu a prezentat dovezi privind persecuţia din motive etnice.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, cum este cazul în speţă.
Din actele depuse se constată că refugiul reclamantului şi al familiei sale, în anul 1944, s-a produs din motive etnice, în urma ocupării teritoriului cedat, în condiţiile istorice de la acea dată, fiind dovedit cu actele oficiale eliberate de Arhivele Naţionale şi Primăria comunei Calfa - Republica Moldova, situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2002.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1217 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2005. Contencios. Refuz primire în... | ICCJ. Decizia nr. 1452/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
