ICCJ. Decizia nr. 1454/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1454/2005
Dosar nr. 8660/2004
Şedinţa publică din 7 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 642 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S., în calitate de soţie supravieţuitoare a lui M.D., a dispus anularea hotărârii nr. 1365 din 13 noiembrie 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 4 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958. A obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să îi acorde reclamantei, drepturile cuvenite, în calitate de soţie supravieţuitoare, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut din actele dosarului, că soţul reclamantei, defunctul M.D., în perioada 4 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958, a prestat serviciul militar ca lucrător C.F., în detaşamente de muncă, astfel cum rezultă din livretul său militar.
Faţă de acest înscris, instanţa a apreciat, ca fiind dovedită prestarea muncii, pe toată durata stagiului militar, de către soţul reclamantei, situaţie prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, în raport cu care reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este îndreptăţită să beneficieze, în temeiul dispoziţiilor art. 3, de prevederile legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, cu motivarea că soţul reclamantei a efectuat stagiul militar la U.M. 04367, şi nu în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, prestând doar o activitate de muncă în cadrul armatei române, activitate care, însă, nu a avut caracterul de muncă forţată.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
În raport cu aceste dispoziţii legale, se constată din actele dosarului, că, în cauză, stagiul militar a fost efectuat de către soţul intimatei, defunctul M.D., într-o unitate cu indicativ militar, fără a se stabili în mod cert, dacă unitatea respectivă a funcţionat sau nu, ca detaşament de muncă, în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Ca atare, nefiind dovedită îndeplinirea condiţiei imperativ prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul, va dispune casarea sentinţei atacate, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru completarea probatoriului, respectiv pentru a se da curs adresei nr. 1.009.849 din 4 noiembrie 2004, emanând de la Arhivele Naţionale, prin care se precizează că este necesar a se adresa Ministerului Apărării Naţionale, la sediul indicat, pentru clarificarea acestei situaţii.
Aşa fiind, se va admite prezentul recurs şi se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva deciziei nr. 642 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1461/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
