ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, la data de 3 octombrie 2003, reclamantul P.D. a chemat în judecată pe pârâții Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap din cadrul Consiliului Local al sectorului 3 București, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, pentru anularea deciziei de încadrare în categoria de persoane cu handicap nr. 767 din 25 iulie 2003 - grad II, deficiență funcțională medie și a deciziei nr. 4064 din 23 septembrie 2003, prin care s-a confirmat gradul de încadrare III, stabilit de prima comisie.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, deși diagnosticul clinic nu s-a schimbat - diabet zaharat tip III dezechilibrat și complicat, insulino-dependent, polineuropatie diabetică, retinopatie diabetică și clavicom cronic, fără a se ține seama de actele medicale, s-a procedat la schimbarea gradului de handicap.
Prin sentința civilă nr. 3984 din 28 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 441 din 3 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea. Prin încheierea de dezbateri din 25 februarie 2004, ce face parte integrantă din sentință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a sectorului 3, având în vedere că aceasta nu are personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că atât decizia nr. 767/2003, cât și decizia nr. 4064 din 23 septembrie 2003, a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie și potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726 din 1 octombrie 2002.
Actele medicale depuse la dosar, deși ulterioare actelor contestate, confirmă diagnosticul medical reținut de cele două comisii. în acest sens au fost amintite biletele de trimitere din 23 ianuarie 2004 și adeverința medicală din 22 ianuarie 2004.
încadrarea reclamantului în gradul II de handicap (handicap accentuat), astfel cum a solicitat reclamantul, nu mai este posibilă în raport cu criteriile prevăzute în Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, care presupun existența anumitor complicații de ordin medical în mod expres prevăzute în aceste norme.
în termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul P.D.
în esență, recurentul a precizat că instanța nu a avut în vedere actele medicale depuse la dosar care fac dovada insuficienței cardiace și pulmonare de care suferă. în scopul întregirii tabloului clinic ce va fi luat în considerare la stabilirea gradului II de handicap (deficiență funcțională accentuată), recurentul a depus acte medicale eliberate în perioada 9 aprilie 2004 - 15 aprilie 2004, care dovedesc complicațiile de care suferă și care pot constitui elemente de bază în efectuarea unei noi expertize medicale.
Intimata Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, a solicitat, prin întâmpinare, menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate.
Pentru Intimata Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a sectorului 3, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a sectorului 3 a reiterat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a comisiei care nu are personalitate juridică. Această comisie este subordonată Consiliului Local al sectorului 3 [art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 14/2003] și coordonată de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap.
Examinând sentința atacată în temeiul art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.
Excepția invocată de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap a sectorului 3 a fost soluționată de instanța fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. în ședința publică de la 25 februarie 2004, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei comisii a fost admisă cu motivarea că acesta nu are personalitate juridică. Soluția este corectă față de dispozițiile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
Această excepție nu va mai face obiectul analizei cu ocazia judecării prezentului recurs, și pentru că, pe de o parte, motivele de recurs invocate vizează doar fondul pricinii, iar pe de altă parte, pentru Comisia în discuție nu s-a declarat recurs împotriva sentinței nr. 441 din 3 martie 2004.
în privința fondului cauzei, nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței recurate.
Prin decizia nr. 4064 din 23 septembrie 2003, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat concluziile Comisiei teritoriale, în raport cu diagnosticul reținut și cu noile criterii pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție socială a acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002.
Ambele comisii au reținut ca diagnostic: diabet zaharat tip II, insulino-necesitat, dezechilibrat, complicat cu neuropatie senzitivă și retinopatie neproliferativă. Glaucom cronic simplus, cataractă A.O.; hipertensiune stagiul III, boală poliartrozică.
Actele medicale prezentate de recurentul-reclamant, deși ulterioare celor două decizii contestate, conțin, de asemenea, ca diagnostic principal, "diabetul zaharat Tip II" și nu sunt de natură a modifica gradul de handicap.
Potrivit Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, mai exact a criteriilor medicale de încadrare în grad de handicap, dată de diagnosticul stabilit, nu a fost posibilă asimilarea recurentului în grad de handicap accentuat (II); au fost avute în vedere doar diagnosticul principal și complicațiile bolii diabetice care se însoțesc de o deficiență funcțională medie, celelalte afecțiuni nefiind luate în considerare, astfel cum se stipulează în Precizările din ordinul Ministerului Sănătății și Familiei mai înainte amintit.
Pentru toate cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2170/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1871/2005. Contencios → |
|---|
