ICCJ. Decizia nr. 2170/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 677 din 20 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 14231 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din probele aflate la dosarul cauzei, respectiv actele de stare civilă ale reclamantei, fișa victimei sau a persoanei sinistrate de pe urma bombardamentului din ziua de 6 septembrie 1944, din localitatea Turda, județul Cluj și legitimația de refugiat nr. 8191 din 10 decembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei - Biroul Refugiaților Turda, rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea Turda, aceasta fiind localitatea de refugiu a părinților săi, care înainte de nașterea sa, au fost nevoiți să se refugieze din motive de persecuție etnică; născută în refugiu și suportând alături de părinții săi, privațiunile refugiului, reclamanta, începând cu data nașterii sale, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, astfel că este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând sentința ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs, recurenta a susținut în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care suferit persecuții din motive etnice, fiind nevoite să-și schimbe domiciliul în altă localitate, or, reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Turda, și nici nu a suferit persecuții etnice, localitatea Turda aparținând Statului Român; împrejurarea că, din motive de echitate, este legitimă acordarea unor drepturi reparatorii, și pentru copiii născuți în refugiu, nu permite instanței de judecată să poată adăuga la lege sau să dea alte interpretări în ceea ce privește acordarea unor drepturi reparatorii, și pentru persoanele născute în refugiu, fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 319/2002 și prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Corelând datele din actele oficiale depuse de reclamantă, prin probațiune, respectiv certificatul de naștere și actul de identitate al reclamantei, fișa victimei sau a persoanei sinistrate de pe urma bombardamentului din ziua de 6 martie 1944, din localitatea Turda, județul Cluj și legitimația de refugiat nr. 8191 din 10 decembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei - Biroul Refugiaților Turda, rezultă că reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu a părinților care, în decembrie 1940, anterior nașterii reclamantei, au fost nevoiți să se refugieze din localitatea Cluj, în localitatea Turda, refugiul fiind determinat din motive de persecuție etnică, ca urmare a trecerii, în 1940, a ținutului românesc, Ardealul de Nord sub jurisdicția Statului Ungar.
Dată fiind situația prezentată, reclamanta, începând cu data nașterii sale, respectiv, 16 februarie 1942, a dobândit statutul de refugiat al părinților săi, suportând împreună cu aceștia consecințele morale și materiale ale refugiului, astfel că aceasta este îndreptățită să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, Statul Român având obligația de a acorda protecție și sprijin, în mod echitabil, pentru toți cetățenii săi care au suportat consecințele refugiului, așa cum, în mod corect a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Contencios → |
|---|
