ICCJ. Decizia nr. 1546/2005. Contencios. Anulare ordin A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1546/2005
Dosar nr. 8032/2004
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC T.C. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 174 din 16 aprilie 2004, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, a autorizaţiei de comisionar în vamă nr. 270 din 7 februarie 2003, cu începere de la 19 aprilie 2004, şi obligarea la plata prejudiciului produs şi a cheltuielilor de judecată.
Curtea de apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1645 din 2 februarie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, astfel cum a fost restrânsă, reţinând legalitatea actului contestat.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, admiterea acţiunii.
Se arată că actul contestat este nelegal, întrucât nu a fost semnat de reprezentantul legal al pârâtei, este emis prematur, întrucât nu s-a stabilit în justiţie vinovăţia reclamantei-recurentă, faptele imputate nu există.
Chiar dacă s-ar considera că faptele există, ordinul emis este nelegal, întrucât sancţiunea aplicată este disproporţională cu gravitatea faptelor.
Recursul este nefondat.
Prin Ordinul nr. 174 din 16 aprilie 2004, emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a dispus, în baza art. 99 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG nr. 1114/2001, suspendarea, începând cu data de 19 aprilie 2004, a autorizaţiei de comisionar în vamă nr. 270 din 7 februarie 2003, titular reclamanta SC T.C. SRL, pe o perioadă de 6 luni, pentru Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii.
Ordinul are la bază raportul întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti, prin care se semnala faptul că societatea cu sediul social în Bucureşti, nu avea punct de lucru declarat la Oficiul Registrului Comerţului, pe lângă biroul vamal unde îşi desfăşura efectiv activitatea de comisionar în vamă, contravenind dispoziţiilor art. 199 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale.
Din verificările efectuate asupra registrului de evidenţă a bunurilor de import pe anul 2004, a rezultat că nu s-au înscris toate declaraţiile vamale de import aferente mărfurilor înregistrate, contravenindu-se dispoziţiilor art. 95 lit. k) din anexa la HG nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României,
La controlul prin sondaj s-a constatat că pentru majoritatea declaraţiilor vamale de export întocmite nu s-au eliberat titularilor operaţiunilor, facturi în care să apară data şi felul prestaţiei, precum şi preţul achitat, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 95 lit. p) din anexa la HG nr. 1114/2001.
Ordinul este legal, chiar dacă nu a fost semnat de T.T., întrucât în conformitate cu HG nr. 366/2004, subsecretarul de stat poate semna în lipsa secretarului de stat.
Nu se poate reţine că ordinul este prematur, întrucât nu s-a stabilit vinovăţia, existând procese pe rol pentru contravenţiile aplicate, întrucât sancţiunile contravenţionale nu înlătură răspunderea pentru faptele contestate.
Se va înlătura şi critica vizând inexistenţa faptei, faţă de împrejurarea că ordinul are la bază raportul întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Bucureşti, ca urmare a neregulilor constatate la reclamanta-intimată.
Sancţiunea aplicată reflectă gravitatea faptelor reţinute în sarcina societăţii, este legală, astfel că nu va fi primit nici motivul de recurs vizând asprimea sancţiunii.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1645 din 2 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1548/2005. Contencios. Anulare decizie a... → |
|---|
