ICCJ. Decizia nr. 1556/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1556/2005
Dosar nr. 7130/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 988 din 7 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11154/10752 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 890 din 3 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 11154/10752 din 9 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 30 iunie 1941 şi 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta şi familia acesteia s-au refugiat în perioadele 6 septembrie 1940 - 30 iunie 1941 şi 1 septembrie 1944 - 6 martie 1945, ca urmare a cedării Basarabiei şi respectiv, înaintării armatei sovietice, lăsând în Basarabia, bunurile ce le aparţineau, mai puţin cele de uz personal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în dosarul înaintat de reclamantă, comisiei de specialitate a pârâtei, nu au fost depuse dovezi concludente, care să facă dovada susţinerilor sale.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile compensatorii, cetăţenii români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii pe motive etnice, prin aceea că au fost strămutaţi în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Intimatei-reclamante îi sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, aşa cum rezultă din probele aflate în dosarul cauzei, respectiv declaraţiile martorilor M.L. şi C.D.; certificatul nr. 59055/2003, emis de Ministerul de Interne - Direcţia Generală a Arhivelor Statului, care atestă împrejurarea că tatăl reclamantei şi-a desfăşurat serviciul în Legiunile de Jandarmi de pe teritoriul României şi copie extras din Registrul Special de Înscriere a Refugiaţilor pe anul 1944.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare, instanţa de fond reţinând corect situaţia de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 890 din 3 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2005. Contencios. La revizuire (refuz... | ICCJ. Decizia nr. 1557/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
