ICCJ. Decizia nr. 1555/2005. Contencios. La revizuire (refuz propunere ca judecător inamovibil ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1555/2005
Dosar nr. 4638/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11 din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de T.S., împotriva sentinţei nr. 7 din 28 ianuarie 2002, a aceleiaşi instanţe, irevocabilă prin Decizia nr. 3904 din 13 decembrie 2002, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că înscrisul prezentat de revizuentă, în susţinerea cererii, respectiv o declaraţie olografă, extrajudiciară, nu constituie înscris doveditor pentru revizuirea unei hotărâri irevocabile, potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei, revizuenta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele scrise depuse la dosar, revizuenta susţine că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât pronunţarea a avut loc la o dată ulterioară dezbaterilor, fără consemnarea într-o încheiere, a amânării pronunţării. Că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, pentru că a calificat declaraţia martorului ataşată cererii de revizuire, drept act nou, deşi cu acest înscris, revizuenta urmărea să-şi dovedească cererea. Că, astfel, atribuind alt înţeles declaraţiei martorului, instanţa nu a examinat fondul cauzei, pronunţând o hotărâre, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Din actele dosarului rezultă că la 16 noiembrie 2001, T.S. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând obligarea acestora să trimită dosarul său personal, la Preşedinţia României, cu propunerea de a fi învestită ca judecător inamovibil.
Prin sentinţa civilă nr. 7 din 28 ianuarie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, cu motivarea că autorităţile pârâte au îndeplinit obligaţiile ce le revin potrivit legii, în raport cu reclamanta, astfel încât aceasta nu a fost vătămată într-un drept sau interes legitim, prin acte aparţinând acestor autorităţi.
Sentinţa a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului, ca nefondat, prin Decizia nr. 3904, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 13 decembrie 2002.
Ulterior, reclamanta a formulat cerere de revizuire, solicitând retractarea sentinţei nr. 7 din 28 ianuarie 2002, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi audierea unui martor.
La cererea de revizuire a fost anexată xerocopia declaraţiei martorului dată extrajudiciar la 25 noiembrie 2003.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 11 din 16 ianuarie 2004, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Este adevărat că minuta consemnată poartă data de 21 ianuarie 2004, iar sentinţa o altă dată, anume 16 ianuarie 2004, când, la termenul sorocit, au avut loc şi dezbaterile judiciare.
Această neconcordanţă constituie, însă, o evidentă eroare materială, întrucât nu există nici o menţiune privind amânarea pronunţării. Concluzia se impune şi în raport cu modificarea, în aceeaşi minută a anului din 2003, în 2004, fiind de necontestat că acesta este anul în care s-a judecat cererea de revizuire.
Prin urmare, neconcordanţa cu privire la data pronunţării, evocată prin motivele de recurs, nu reprezintă o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2), care să justifice casarea hotărârii recurate, în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
După cum deja s-a menţionat, revizuenta şi-a fundamentat demersul pentru retractarea sentinţei nr. 7 din 28 ianuarie 2002, pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., evocate cu claritate în cererea de revizuire.
Nefiind invocate alte motive dintre cele expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru revizuirea hotărârilor judecătoreşti, în mod corect instanţa, interpretând exact actul juridic dedus judecăţii, a constatat că declaraţia extrajudiciară a martorului nu este înscris doveditor reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, în sensul art. 322 pct. 5 şi a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Proba cu martori, solicitată de revizuentă, nu poate fi administrată în soluţionarea cererii de revizuire, ci numai în situaţia în care s-ar casa hotărârea a cărei revizuire se solicita şi s-ar impune administrarea de noi probe, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, încât recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.S., împotriva sentinţei nr. 11 din 16 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1556/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
