ICCJ. Decizia nr. 1580/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1580/2005
Dosar nr. 6666/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 112 din 23 aprilie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea reclamantei SC O.T. SRL, formulată în contradictoriu cu A.R.R. şi cu A.R. Piteşti şi în consecinţă, s-a anulat procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003, întocmit de această agenţie şi s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită să i se elibereze licenţă de execuţie pentru traseul Bascov - Curtea de Argeş.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu a SC M.C. SRL
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că atribuirea prin procesul-verbal atacat, a executării traseului pentru transport de persoane pe ruta Bascov - Curtea de Argeş, SC M.C. SRL este nelegală, întrucât reclamanta a fost depunctată nejustificat la criteriul vechimii neîntrerupte.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, A.R.R. şi SC M.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurentele susţin că la dezbaterile din şedinţa din 9 aprilie 2004, când s-a pus în discuţie, calitatea procesuală a Agenţiei A.R. Piteşti, aceasta nu a fost prezentă şi că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind ignorat Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 527/1997.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă SC O.T. SRL, s-a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de intervenienta SC M.C. SRL, iar instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că excepţia tardivităţii recursului promovat de intervenientă este nefondată, întrucât hotărârea atacată nu a fost comunicată acesteia, la adresa indicată în cererea de intervenţie. Din dovada aflată la dosar rezultă că intervenienta are sediul în Piteşti, bloc A 1 a, iar hotărârea instanţei de fond a fost comunicată la blocul 10.
Recursurile sunt întemeiate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu, de instanţa de control judiciar.
În adevăr, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă în primă instanţă „procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale", iar tribunalele, conform art. 2 pct. 1 lit. c) din acelaşi cod, judecă „procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel".
În cauză, actul atacat prin cererea de chemare în judecată, procesul-verbal nr. 922 din 24 martie 2003, prin care a fost declarat executant al operaţiunilor de transport rutier, SC M.C. SRL, este emis de Agenţia Teritorială Argeş a A.R.R.
Prin urmare, controlul judecătoresc de legalitate al acestui act administrativ se exercită în primă instanţă de tribunal, în temeiul prevederilor legale menţionate, iar nu de curtea de apel, actul în discuţie nefiind emis de o autoritate sau instituţie centrală.
Or, soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat o hotărâre nelegală, încât se impune casarea acesteia şi trimiterea dosarului, spre o nouă judecată, la instanţa competentă.
Întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din 27 noiembrie 2003, a strămutat judecata de la Curtea de Apel Piteşti, la Curtea de Apel Ploieşti, pentru o bună administrare a justiţiei, dosarul va fi trimis conform art. 313 C. proc. civ., la Tribunalul Prahova, pentru soluţionare.
Instanţa de trimitere va examina sub forma unor apărări de fond, şi celelalte susţineri din motivele de recurs a căror examinare în această fază procesuală devine inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.R.R. şi de SC M.C. SRL Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 112 din 23 aprilie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Prahova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1581/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
