ICCJ. Decizia nr. 1576/2005. Contencios. Anulare acte de control financiar. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1576/2005
Dosar nr. 4994/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 13 din 22 ianuarie 2003, a respins ca nefondată, acţiunea formulată potrivit procedurii contenciosului administrativ, de reclamanta SC I. SRL Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Botoşani, motivând că facilităţile prevăzute de OUG nr. 17/2000, respectiv aplicarea cotei 0 de T.V.A. şi dreptul de deducere nu pot fi acordate reclamantei SC I. SRL Botoşani, pentru exporturile şi serviciile de transport internaţional efectuate, întrucât contravaloarea acestora a fost încasată în numerar, prin depunere la bancă, contrar prevederilor art. 17 lit. a) pct. B din OUG nr. 17/2000.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1146 din 18 martie 2004, a respins recursul declarat de SC I. SRL Botoşani împotriva sentinţei nr. 13 din 22 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
În motivarea deciziei s-a reţinut în esenţă că, sumele reprezentând valoarea bunurilor şi serviciilor exportate, trebuie să provină de la beneficiarul străin al exportului, iar nu din depuneri în numerar, în conturile bancare ale societăţii comerciale exportatoare, fiind obţinut în ţară, prin schimb valutar. Întrucât în cauză, valuta a fost depusă în numerar de către persoane fizice, în conturile de disponibil pe care societatea comercială recurentă le avea la băncile comerciale, acesteia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 17 pct. B lit. a) din OUG nr. 17/2000.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC I. SRL Botoşani a formulat contestaţie în anulare, susţinând că aceasta este rezultatul unor greşeli materiale.
Contestaţia este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs, în afară de motivele prevăzute de art. 317, mai pot fi atacate cu contestaţie, dacă dezlegarea este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Or, în cauză nu se constată existenţa unei greşeli materiale în soluţionarea recursului, nici omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare, precum şi nici unul din motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ., pentru a putea fi analizate de instanţă.
În consecinţă, contestaţia în anulare este nefondată şi urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC I. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 1146 din 18 martie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1574/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1578/2005. Contencios. Refuz solutionare... → |
|---|
