ICCJ. Decizia nr. 1592/2005. Contencios. Refuz eliberare adeverinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1592/2005
Dosar nr. 5124/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 105, pronunţată la data de 17 februarie 2004, în dosarul nr. 511/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, judecând după declinarea competenţei de către Tribunalul Bacău, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.C., împotriva Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Arhivelor Naţionale, în sensul obligării lor la plata sumei de 2.865.000 lei, cu titlu de daune.
Totodată, a respins primul capăt al acţiunii, vizând obligarea pârâţilor la eliberarea actului solicitat, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamantul, la data de 15 ianuarie 2003, a cerut Arhivelor Naţionale să-i comunice un act privind stagiul militar efectuat în perioada 18 august 1953 - 28 decembrie 1955, astfel că la data de 6 octombrie 2003 s-a adresat Tribunalului Bacău, pentru obligarea acestei autorităţi la emiterea actului respectiv şi obligarea la plata unor daune materiale, pe care le-a precizat ulterior, la 6.300.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul cerut Arhivelor Naţionale îi era necesar pentru completarea dosarului, în vederea obţinerii drepturilor recunoscute prin Legea nr. 309/2002, pentru perioada în care şi-a satisfăcut stagiul militar, iar lipsa actului respectiv l-a împiedicat să obţină drepturile legale într-un termen corespunzător.
Pentru a respinge primul capăt de acţiune, instanţa de fond a reţinut că autoritatea pârâtă i-a comunicat reclamantului, la data de 6 octombrie 2003, certificatul nr. 43593 din octombrie 2003, cuprinzând datele referitoare la satisfacerea stagiului militar, în perioada 1 ianuarie 1954 - 28 decembrie 1955, în Detaşamentul de muncă Afumaţi.
Admiţând al doilea capăt de acţiune, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a suferit un prejudiciu de 2.856.000 lei, calculat în funcţie de indemnizaţia stabilită prin HG nr. 1000/2003 şi durata întârzierii răspunsului solicitat de reclamant, apreciind că autoritatea pârâtă a refuzat în mod nejustificat să-i răspundă în termenul legal de 30 de zile.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că:
- instanţa de fond a încălcat art. 11 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, pentru că, deşi a respins capătul principal de acţiune, a admis capătul de cerere privind daunele;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond, că întârzierea în transmiterea răspunsului solicitat, ar constitui un refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acţiunea formulată, reclamantul a cerut ca autorităţile pârâte să fie obligate să-i transmită datele cerute privind situaţia sa militară, susţinând că acestea au refuzat în mod nejustificat să-i răspundă în termenul legal.
Instanţa de fond reţinând că, la data când reclamantul s-a adresat tribunalului, autoritatea competentă îi transmisese răspunsul cerut, a respins primul capăt al acţiunii, deşi în considerentele soluţiei reţine că a existat un refuz nejustificat de a răspunde în termenul legal, ceea ce reprezintă motive contradictorii, în raport cu dispozitivul hotărârii, prin care nu se constatase acest lucru.
În ceea ce priveşte al doilea capăt al acţiunii, acesta a fost admis, fără ca la dosar să existe dovezi în legătură cu daunele suferite de reclamant, deşi instanţa de fond era datoare să verifice dacă acestuia i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, în ce cuantum şi începând cu ce dată.
Având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe, care va verifica drept apărări de fond, şi celelalte susţineri ale recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 105 din 17 februarie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1598/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
