ICCJ. Decizia nr. 1573/2005. Contencios. La încheierea de suspendare a executarii dispozitiei M.A.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1573/2005
Dosar nr. 7940/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, încheierea nr. 430/CA/2004 - PI, pronunţată la data de 6 septembrie 2004, în dosarul nr. 3167/2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul J.A., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie de Frontieră Bihor şi Direcţia de Poliţie de Frontieră Oradea şi a dispus suspendarea executării dispoziţiei nr. S/II/7195 din 22 iunie 2004, emisă de Secretarul de stat din ministerul pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamantul a contestat legalitatea dispoziţiei nr. S/II/7195 din 22 iunie 2004, prin care s-a luat măsura mutării reclamantului, în interesul serviciului, la Direcţia Poliţiei de Frontieră Constanţa, în dosarul nr. 3168/CA/2004, aflat pe rolul aceleiaşi Curţi.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, cu motivarea că punerea în executare a dispoziţiei respective ar crea un prejudiciu moral pentru familia reclamantului.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Ministerul Administraţiei şi Internelor, susţinând că instanţa de fond a dat o hotărâre lipsită de temei legal, reţinând în mod greşit că ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
Deci, legiuitorul a instituit două condiţii cumulative, şi anume, trebuie să existe un caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care poate fi prevenită prin suspendarea executării actului administrativ atacat.
Or, în cauză, nici din încheierea pronunţată şi nici din actele dosarului nu rezultă iminenţa producerii unei pagube în dauna intimatului-reclamant, simpla afirmaţie în legătură cu un eventual prejudiciu moral pentru familia acestuia, nefiind în măsură să conducă la concluzia că cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data litigiului, ar fi satisfăcute.
Astfel fiind, recursul de faţă este întemeiat şi va fi admis, hotărârea atacată va fi casată şi, rejudecând cauza, cererea de suspendare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva încheierii nr. 430/CA/2004 - PI din 6 septembrie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează încheierea atacată şi pe fond, respinge cererea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 157/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1583/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
