ICCJ. Decizia nr. 1585/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1585/2005
Dosar nr. 5117/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 43, pronunţată la data de 27 ianuarie 2004, în dosarul nr. 2649/2002, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de Fundaţia N.S. Piatra Neamţ, în numele reclamantului S.M., a anulat Decizia nr. 32 din 30 ianuarie 2002, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ şi a modificat parţial hotărârea nr. 32 din 14 august 2003, a aceleiaşi Comisii, în sensul că drepturile recunoscute se vor acorda începând cu data de 1 ianuarie 2002 în loc de 1 septembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 32 din 30 ianuarie 2002, Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, din cadrul Casei Judeţene de Pensii Neamţ a respins cererea formulată de reclamantul S.M., prin Fundaţia N.S. Piatra Neamţ, dar că în cursul soluţionării contestaţiei adresate instanţei, autoritatea competentă a revenit şi, prin hotărârea nr. 32 din 14 august 2003, a admis cererea şi a constatat că reclamantul a fost deportat în Transnistria, în perioada 1 iulie 1942 - 1 iulie 1944.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că autoritatea competentă a dispus în mod greşit ca drepturile să-i fie plătite reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2003, cererea fiind înregistrată la data de 18 decembrie 2001, astfel că plata trebuia dispusă, începând cu data de 1 ianuarie 2002.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, susţinând că instanţa de fond a modificat în mod greşit hotărârea nr. 32 din 14 august 2003, prin care s-a dispus ca drepturile recunoscute în favoarea reclamantului, să-i fie plătite, începând cu data de 1 septembrie 2003, raportate la data de 14 august 2003, când Fundaţia N.S. Piaţa Neamţ a formulat o nouă cerere, însoţită de actele necesare, în favoarea reclamantului.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Prin acţiunea formulată de Fundaţia N.S. Piatra Neamţ, în numele reclamantului S.M., s-a cerut anularea deciziei nr. 32 din 30 ianuarie 2002, adoptată de Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii calităţii de deportat în Transnistria, în perioada 1 iulie 1942 - 1 iulie 1944, ca formă de persecuţie exercitată din motive etnice, de către autorităţile regimului Antonescu.
Ulterior, în temeiul art. 10 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea competentă şi-a retractat actul anterior şi a adoptat hotărârea nr. 32 din 14 august 2003, prin care a admis cererea formulată de S.M. şi, potrivit art. 1 lit. a) şi c) din această ordonanţă, i-a recunoscut calitatea de deportat, în perioada 1 iulie 1942 - 1 iulie 1944, dispunând ca drepturile să-i fie achitate, începând cu 1 septembrie 2003.
Împotriva acestui din urmă act administrativ nu s-a formulat contestaţie, potrivit art. 11 din OG nr. 105/1999, iar în dosar nu există nici un act prin care acţiunea introductivă să fi fost modificată/completată, în sensul atacării, şi a hotărârii nr. 32 din 14 august 2003.
Astfel fiind, instanţa de fond, modificând hotărârea nr. 32 din 14 august 2003, fără să fi fost învestită cu acest lucru, a pronunţat o soluţie casabilă în condiţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte anularea deciziei nr. 32 din 30 ianuarie 2002, instanţa de fond a omis împrejurarea că autoritatea administrativă îşi retractase acest act administrativ, care nu mai producea efecte vătămătoare pentru reclamant, în favoarea căruia adoptase un nou act administrativ prin care îi recunoscuse drepturile solicitate.
Astfel fiind, acţiunea reclamantului vizând anularea deciziei nr. 32 din 30 ianuarie 2002, nu mai avea temei în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, acest act administrativ fiind retractat de autoritatea administrativă emitentă şi lipsit de efecte juridice vătămătoare, în dauna drepturilor legale ale acestuia.
În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 43 din 27 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de S.M., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1583/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 1592/2005. Contencios. Refuz eliberare... → |
|---|
