ICCJ. Decizia nr. 1583/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1583/2005
Dosar nr. 7791/2004
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 177, pronunţată la data de 22 iulie 2004, în dosarul nr. 3962/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantei R.A. A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, în contradictoriu cu Guvernul României şi intervenienţii Consiliul Local Frăsinet, judeţul Călăraşi şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut în esenţă următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea parţială a HG nr. 1349/2001, Anexa nr. 21 poziţia 34, „Amenajarea Făurei", inclusă în domeniul public al comunei Frăsinet, judeţul Călăraşi, susţinând că acest bun face parte din domeniul public de interes naţional, potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 107/1996 şi aflat în administrarea regiei autonome, potrivit HG nr. 15/2004.
Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, potrivit art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, care a fost însuşită de instanţa de fond.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte că HG nr. 1349/2001 a fost publicată în M. Of. nr. 630/bis/20.08.2002 şi că, pe de altă parte, există dovada certă că reclamanta a avut cunoştinţă de hotărârea respectivă a Guvernului, cel mai târziu la data de 12 martie 2003, aşa cum rezultă din adresa nr. 2790 din 12 martie 2003, trimisă Primăriei Frăsinet.
Astfel, a motivat în continuare curtea apel, acţiunea depusă la instanţă, la data de 18 mai 2004, este tardivă în raport cu termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamanta care, fără a-şi încadra criticile în cazurile enumerate de art. 304 C. proc. civ., a susţinut că a luat cunoştinţă de conţinutul HG nr. 1349/2001, Anexa nr. 21, abia la data de 8 martie 2004, când a primit citaţia, actele comunicate de Judecătoria Lehliu-Gară din dosarul având ca obiect acţiunea introdusă de Consiliul Local Frăsinet.
A mai susţinut că anexele la HG nr. 1349/2001 au fost publicate separat şi trimise doar unităţilor administrativ-teritoriale interesate, astfel că nu a luat cunoştinţă de Anexa nr. 21 la data publicării sale, iar adresa nr. 2790/2003 are doar valoarea unui răspuns trimis Primăriei Frăsinet, la adresa nr. 170/2003 a acesteia.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că Anexa nr. 21 cuprinzând inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Frăsinet, a HG nr. 1349/ 2001, a fost publicată în M. Of. nr. 630/bis/26.08.2002.
De asemenea, este necontestat că prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003, R.A. A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, s-a referit în mod expres la obiectivul inclus în Anexa nr. 21 poziţia 34 din HG nr. 1349/2001, pe care o considera ca fiind făcută cu încălcarea legislaţiei în vigoare.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond, că, chiar dacă reclamanta nu a luat cunoştinţă de actul atacat la data publicării sale în Monitorul Oficial - 26 august 2002, dată la care i-a devenit opozabil, oricum la data de 12 martie 2003, aceasta avea cunoştinţă de existenţa şi conţinutul HG nr. 1349/2001, cel puţin în partea care o interesa, prin adresa nr. 2790 din 12 martie 2003 făcând referire expresă la Anexa nr. 21 poziţia 34.
Deci, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că acţiunea adresată instanţei, la data de 18 mai 2004, încalcă prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, potrivit cărora introducerea acţiunii nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. A.N.A.R. - Direcţia Apelor Buzău-Ialomiţa, împotriva sentinţei civile nr. 177 din 22 iulie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2005. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 1585/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
