ICCJ. Decizia nr. 1613/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1613/2005
Dosar nr. 183/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 17 iunie 2004, reclamantul C.T. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru refuzul de rezolvare a cererii sale prin care a solicitat recunoaşterea drepturilor conform Legii nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2200 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii acţiunii şi a admis acţiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002. A obligat pârâta să analizeze cererea reclamantului, în sensul dovezilor depuse în susţinerea acesteia şi în raport cu art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că hotărârea nr. 686/2002, a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, nu a fost comunicată reclamantului, care nu putea contesta un act de a cărei existenţă nu avea cunoştinţă.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că din partea pârâtei nu a existat un refuz nejustificat de a verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor legii, ci o imposibilitate de a stabili data acordării drepturilor, având în vedere că adeverinţa nu a fost depusă cu o cerere şi un număr de înregistrare, comisia nefiind învestită în mod legal cu o astfel de cerere.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, Casele teritoriale de pensii şi ale municipiului Bucureşti, atunci când sunt sesizate sau din proprie iniţiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor legii, iar potrivit alin. (2), în cazul în care constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire.
Astfel, în mod întemeiat a reţinut instanţa de fond, că pârâta refuză nejustificat să soluţioneze cererea reclamantului, în temeiul art. 7, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi a dispus admiterea acţiunii acestuia.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2200 din 19 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1612/2005. Contencios. Anulare viză de... | ICCJ. Decizia nr. 162/2005. Contencios. Suspendare aplicare... → |
|---|
