ICCJ. Decizia nr. 162/2005. Contencios. Suspendare aplicare dispoziţii proces-verbal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 162/2005
Dosar nr. 8033/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta U.G.I.R. - 1903 a solicitat în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti - Direcţia de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal 2, suspendarea aplicării dispoziţiilor procesului-verbal nr. 43963/2004, precum şi suspendarea executării silite pornite prin comunicarea din data de 24 august 2004, a somaţiei emise în baza titlului executoriu: proces-verbal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a reţinut că prin procesul-verbal de mai sus a fost obligată la plata sumei de 7.130.880.705 lei, reprezentând impozit pe profit T.V.A., majorări şi penalităţi de întârziere, în condiţiile în care în conturile uniunii se aflau sume infime care pot fi poprite, iar veniturile lunare nu pot acoperi creanţa fiscală a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1701 din 13 septembrie 2004, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
De asemenea, a reţinut că nici cererea de suspendare a executării silite nu este întemeiată, actul administrativ vorbind doar de suspendarea actului administrativ atacat, şi nu de suspendare a executării silite.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, U.G.I.R. - 1903.
Recurenta a susţinut în esenţă că:
- hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în sensul că în considerente, instanţa reţine că reclamanta U.G.I.R. - 1903 ar fi motivat că în conturile sale se regăsesc sume infime care pot fi poprite, însă „veniturile lunare pot acoperi creanţa";
- hotărârea atacată a fost dată atât cu încălcarea, cât şi cu aplicarea greşită a legii, prin interpretarea vădit eronată a condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ atacat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990, „în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
Suspendarea nu se poate acorda, decât în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente. Motivele suspendării trebuie să apară de la prima vedere, ca fiind temeinice şi să creeze de la început o îndoială puternică asupra legalităţii actului administrativ contestat. Pe de altă parte, prin măsura suspendării trebuie să se prevină producerea unei pagube iminente. În sfârşit, o altă condiţie a suspendării este aceea că reclamantul să fi introdus în acelaşi timp sau în prealabil, o acţiune principală privind anularea actului administrativ.
În cauză, însă, reclamantul nu a făcut dovada producerii unei pagube iminente, aducând numai consideraţii de ordin teoretic, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de U.G.I.R. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.G.I.R. împotriva sentinţei civile nr. 1701 din 13 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1645/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
