ICCJ. Decizia nr. 1649/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1649/2005
Dosar nr. 1085/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2003, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 7764 din 19 august 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că este îndreptăţit la acordarea calităţii de beneficiar al actului normativ menţionat, deoarece s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, refugiu datorat persecuţiilor etnice suferite în urma Dictatului de la Viena, dobândind la rândul său, statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 443/P.I. din 2 decembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar a prevederilor art. lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Instanţa a reţinut că şi copiii născuţi în altă localitate, decât cea de domiciliu a părinţilor, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa a interpretat eronat probele dosarului şi a aplicat greşit legea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
În ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică, a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului părinţilor.
Cum reclamantul s-a născut la data de 5 februarie 1944, în localitatea Măgeşti, judeţul Bihor, unde părinţii săi s-au refugiat în anul 1941, ca urmare a Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Cât priveşte susţinerea intimatei-pârâte, ce vizează „contradicţiile" dintre declaraţiile martorilor, acest aspect nu poate fi reţinut, având în vedere că unele declaraţii se referă la refugiul părinţilor reclamantului, iar altele, strict la refugiul reclamantului.
În consecinţă, în raport cu cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 443/P.I. din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1648/2005. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1650/2005. Contencios. Anulare Ordin... → |
|---|
