ICCJ. Decizia nr. 1893/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1893/2005
Dosar nr. 5422/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta B.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timişoara, solicitând anularea hotărârii nr. 8622 din 5 ianuarie 2004 şi obligarea pârâtei de a-i stabili calitatea de persoană strămutată, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că din motive etnice s-a refugiat din localitatea de domiciliu (sat Buteni, comuna Margau, judeţul Cluj), din motive de persecuţie etnică, pentru prima dată în anul 1943, la Timişoara, întrucât soţului său, concentrat din 1939, i s-a interzis întoarcerea la domiciliu şi a doua oară în vara-toamna anului 1944, datorită persecuţiilor hortyste.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 162/CA din 16 martie 2004, a admis acţiunea formulată, a anulat hotărârea nr. 8622 din 5 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, obligând această autoritate să emită reclamantei, o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a dovedit condiţia dreptului vătămat conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, prin declaraţiile martorilor B.G., C.I. şi F.M. potrivit acestor declaraţii, reclamanta împreună cu fiica sa s-au refugiat din localitatea Buteni, judeţul Cluj, în oraşul Turda şi apoi în oraşul Timişoara, în toamna anului 1994, datorită persecuţiei pe motive etnice exercitată de regimul hortyst în Ardealul de Nord şi nu s-au mai întors în localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, întrucât din adresa Casei Judeţene de Pensii Timiş nr. C/1965 din 6 noiembrie 2003, emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Timiş, rezultă că familia reclamanţilor nu a fost persecutată etnic, iar declaraţiile autentificate ale martorilor nu reflectă realitatea.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 din aceeaşi lege, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, reclamanta a făcut dovada persecuţiei etnice cu declaraţiile autentificate ale martorilor B.G., C.I. şi F.M., potrivit cărora reclamanta împreună cu fiica sa s-au refugiat din localitatea Buteni, judeţul Cluj, în oraşul Turda şi apoi în oraşul Timişoara, în toamna anului 1944.
Înscrisul emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Timiş nu poate răsturna situaţia de fapt stabilită prin declaraţiile martorilor, ţinând cont că evidenţa oficială a refugiaţilor este incompletă.
Pentru considerentele expuse şi cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 162/CA din 16 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1934/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
