ICCJ. Decizia nr. 1919/2005. Contencios. Anulare decizie comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1919/2005
Dosar nr. 6886/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
T.E., în contradictoriu cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, a solicitat anularea deciziei nr. 609 din 18 februarie 2003, emisă de pârâtă, menţinerea certificatului de handicap gradul I permanent nr. 1772 din 10 august 1994 şi obligarea pârâtei la acordarea tuturor drepturilor de protecţie socială, de la data întreruperii lor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 1988 din 7 mai 2003, a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii, cu încadrarea reclamantei în categoria persoanelor cu handicap.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că refuzul încadrării reclamantei într-o categorie de handicap şi încadrarea sa la categoria de „boală", sunt nejustificate.
Cu privire la capătul de cerere referitor la menţinerea certificatului nr. 1772/1994, s-a reţinut că este inadmisibil în raport cu obligativitatea revizuirii tuturor certificatelor stabilite prin OG nr. 102/1999.
Este inadmisibil şi capătul de cerere privind acordarea drepturilor de securitate socială, întrucât la data formulării acţiunii nu se cunoştea întinderea acestor drepturi.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că se impune admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii.
Se arată că încadrarea în categoria persoanelor cu handicap se face pentru persoanele până la vârsta standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000, urmând ca acestea să fie îndrumate către autorităţile administraţiei publice locale, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000, privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar, rezultă că reclamanta a fost diagnosticată cu „sindrom pseudobulbar cu hemiplegie stânga, sechele AVC repetate, tetraplegie", stabilindu-se încă din anul 1994, că necesită îngrijire şi supraveghere din partea altei persoane, fiind încadrabilă în gradul I de invaliditate, iar deficienţa sa are un caracter permanent (vezi certificatul nr. 1772 din 10 august 1944).
La 26 noiembrie 2002, diagnosticul a fost reconfirmat de cabinetul de Neurologie al Spitalului Judeţean Olt, existând menţiunea „necesitate însoţitor".
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 726/2002, cap. II pct. 1 subcapitolul „Afecţiuni neurologice" parag. 2.
Acest ordin nu distinge în funcţie de vârsta la care a apărut tetraplegia, menţinându-se şi „indiferent de etiologie" (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă, etc.), cu lipsa totală de control asupra vezicii urinare şi intestinului.
Refuzul încadrării reclamantei într-o categorie de handicap şi încadrarea sa la categoria de „boală",sunt nejustificate, aşa cum legal a reţinut instanţa.
Mai mult, Legea nr. 519/2002, art. 19 alin. (1), precizează că „pentru afecţiuni care creează handicap irevocabil, indemnizaţia lunară se stabileşte pe toată durata vieţii".
În condiţiile date, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii, este legală şi temeinică, astfel că recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 177 din 2 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1915/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1921/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
