ICCJ. Decizia nr. 1911/2005. Contencios. ... Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1911/2005
Dosar nr. 3887/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Universitatea B. Timişoara, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea în parte a HG nr. 410/2002, respectiv a poziţiei nr. 19 din Anexa nr. 4 la care se face trimitere prin art. 5 alin. (2) din hotărâre, referitor la intrarea în lichidare a Universităţii B. Timişoara începând cu anul universitar 2002 - 2003, obligarea pârâtului la plata de daune materiale echivalente 300.000 dolari SUA, în lei, şi la plata daunelor morale, echivalentul în lei, în sumă de 100.000 dolari SUA, suspendarea hotărârii contestate şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, având în vedere calitatea sa de iniţiator a hotărârii contestate.
De asemenea, C.N.E.A.A., a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 253 din 30 iunie 2003, a respins acţiunea şi a admis în fond, cererile de intervenţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 766 din 25 februarie 2004, a respins recursul declarat de Universitatea B. Timişoara, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, Universitatea B. Timişoara, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. - omisiunea de cercetare a unui motiv de recurs.
Se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra motivului de nelegalitate a sentinţei civile nr. 253 din 30 iunie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, emiterea HG nr. 410/2002, Anexa nr. 4, prin care s-a dispus intrarea în lichidare a Universităţii B., fără a exista un raport de evaluare negativ întocmit de C.N.E.A.A., condiţie sine qua non impusă de art. 6 alin. (3) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 88/1993.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Din examinarea deciziei contestate, rezultă că instanţa s-a pronunţat pe acest aspect, când a reţinut avizul negativ al C.N.E.E.A.
Împrejurarea că C.N.E.A.A. şi-a intitulat evaluarea făcută, „aviz negativ", nu poate duce la concluzia că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acestui motiv de recurs.
Prin avizul negativ s-a realizat îndeplinirea cerinţei legii.
Coroborat acesta, cu actele de la dosar, s-a reţinut că filialele contestatoare au funcţionat fără autorizaţie, astfel că HG nr. 410/2002 s-a dat cu respectarea Legii nr. 881/1993 şi este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Universitatea B. Timişoara împotriva deciziei nr. 766 din 25 februarie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1903/2005. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 1912/2005. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
