ICCJ. Decizia nr. 1927/2005. Contencios. Anulare notă de constatare C.A.S. Dolj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1927/2005
Dosar nr. 6954/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.P., în contradictoriu cu C.A.S. Dolj, a solicitat anularea notei de constatare nr. 17370 din 14 octombrie 2002, obligarea pârâtei la plata sumei de 168.474.099 lei, sumă ce a fost reţinută de către C.A.S. Dolj şi suma ce reprezintă reactualizarea la rata inflaţiei, ce va fi calculată la data plăţii sumei datorate, anularea adresei nr. 2114 din 14 aprilie 2003, primită la 21 aprilie 2003, prin care se comunică refuzul C.A.S. Dolj, de a continua relaţiile contractuale cu Cabinetul Medical Dr. V.E., în anul 2003 şi obligarea încheierii contractului de furnizare servicii medicale pe anul 2003, existând act adiţional din 6 ianuarie 2003.
Se mai solicită obligarea pârâtei la achitarea serviciilor medicale pe care le-a prestat în baza actului adiţional încheiat la 6 ianuarie 2003, în perioada martie şi aprilie 2003, achitarea sumelor reprezentând servicii medicale şi penalităţi pentru lunile martie şi aprilie, sume ce urmau să fie validate după încheierea contractului, conform normelor în vigoare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 89 din 26 februarie 2004, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Decizia C.A.S. Dolj, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, împotriva notei de constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă la 20 noiembrie 2002, primită de reclamantă la 25 noiembrie 2002, ori acţiunea la instanţă a fost formulată conform plicului, la 18 iulie 2003, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 17 din Legea nr. 301/2002, a auditului intern.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, întrucât Decizia atacată nu i-a fost comunicată, a cunoscut conţinutul său la instanţă, la 23 ianuarie 2004.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 301/2002, pentru aprobarea OG nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, se arată: alin. (7) al art. 26 va avea următorul cuprins:
„În cazul în care în urma inspecţiei efectuată se constată abateri de la legalitate, care au produs pagube pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, se va întocmi proces-verbal de inspecţie. Împotriva procesului-verbal de inspecţie se poate formula contestaţie în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acestuia. Contestaţia se va depune la structura care a efectuat inspecţia. Contestaţiile vor fi soluţionate prin decizie motivată, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării. Decizia este definitivă. Dacă prin soluţionare, contestaţia a fost respinsă, procesul-verbal de inspecţie devine titlu executoriu şi va fi transmis, spre executare, organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul, contestatorul. Împotriva deciziei se poate formula acţiune în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicarea acesteia, conform Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, la curtea de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul, reclamantul".
În cauză, Decizia C.A.S. Dolj prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei, împotriva notei de constatare din 14 octombrie 2002, a fost emisă la 20 noiembrie 2002 şi primită de reclamantă, la 25 noiembrie 2002, iar acţiunea a fost formulată la 18 iulie 2003, cu depăşirea termenului legal.
Reclamanta-recurentă cunoştea conţinutul deciziei care i-a fost comunicată, întrucât o individualizează în contestaţia depusă la C.A.S. Dolj, înregistrată la 20 decembrie 2002.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.P., în calitate de reprezentant legal al Cabinetului Medical Ambulatoriu de Specialitate Balneofizioterapie, împotriva sentinţei nr. 89 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1925/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1933/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
