ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Contencios. Anulare ordin M.T.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1935/2005
Dosar nr. 4727/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.I., în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Sport (fost Ministerul Tineretului şi Sportului), a solicitat anularea Ordinului nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de pârât, prin care a fost destituit din funcţia de Director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului Iaşi, ca nelegal şi reintegrarea sa în funcţie.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 33/CA din 5 martie 2002, a respins acţiunea.
Instanţa a reţinut că în perioada mandatului îndeplinit de către recurent, 1 ianuarie - 1 iunie 2001, activitatea direcţiei s-a desfăşurat sub nivelul condiţiilor asigurate, posibilităţilor şi cerinţelor, mai cu seamă în privinţa conducerii, organizării şi controlului activităţii aflată sub coordonarea Direcţiei de tineret şi sport.
Măsura luată faţă de reclamant, a fost motivată generic, aspectele regăsindu-se în abaterile repetate, de natură gravă, cuprinse în rapoartele întocmite care îl exclud din funcţia avută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, B.I., ce a fost admis prin Decizia nr. 2030 din 27 mai 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi s-a casat sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a proceda la o completare şi reevaluare a materialului probator.
S-a reţinut din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei, că activitatea reclamantului s-a desfăşurat în unele privinţe cu rezultate pozitive şi cu o acoperire relativă a domeniilor de activitate coordonate. Tot astfel se pot constata, însă, şi aspecte negative, criticabile, care au diminuat calitatea activităţilor de conducere, organizare şi management financiar.
Pentru a se putea soluţiona în mod corespunzător cauza, era necesar ca în analiza efectuată să se procedeze de instanţă, la o evaluare comparativă a valorilor pozitive şi negative din activitatea contestatorului, determinându-se în funcţie de natura lor, de caracterul mai mult sau mai puţin semnificant al faptelor, care latură este prevalentă, iar în ipoteza în care s-ar fi conchis, motivat şi argumentat, că prevalente sunt deficienţele stabilite, să se evalueze în raport cu gravitatea acestor deficienţe, inclusiv a consecinţelor cărora le-au dat naştere, care trebuie să fie sancţiunea aplicabilă.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 16/CA din 29 ianuarie 2004, a respins excepţia privind lipsa de interes a reclamantului şi a respins ca nefondată, acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că acţiunea reclamantului este bazată pe apărarea unui interes legitim; prin sancţiunea ce i-a fost aplicată, a pierdut calitatea de funcţionar public, cu toate drepturile legale asociate acestei calităţi, fiindu-i desfăcut contractul individual de muncă, suferind prejudicii morale şi materiale.
În urma probatoriului examinat s-a stabilit că reclamantul a desfăşurat activitate deficitară ce justifică măsura luată prin ordinul contestat.
Considerând hotărârea, nelegală, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, anulării ordinului şi reintegrarea în funcţia avută.
Se arată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea art. 170 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, referitor la individualizarea sancţiunii disciplinare şi art. 94 din aceeaşi lege, destituirea a avut la bază criteriul apartenenţei politice a reclamantului, încălcându-se, astfel, principiile funcţiei publice, consacrate de art. 4 şi 26 din Legea nr. 188/1999.
Procedura disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea condiţiei audierii celui sancţionat, prevăzută sub sancţiunea nulităţii, de art. 709 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Instanţa a omis să se pronunţe asupra mai multor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii, din care rezultă exercitarea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către reclamant.
În final se concluzionează că soluţia pronunţată, având la bază preluarea informaţiilor neprobate ale pârâtei şi ignorarea susţinerilor întemeiate pe probe a reclamantului, echivalează ca o nemotivare a hotărârii.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, s-a dispus destituirea lui B.I. din funcţia de Director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului Iaşi, în baza art. 70 alin. (3) lit. f), coroborat cu art. 72 şi art. 89 lit. d) din Legea nr. 188/1999 şi art. 13 din Legea nr. 1/1970; aceasta, avându-se în vedere raportul nr. 803/2001, în urma controlului de fond şi procesul-verbal nr. 90/2001, a comisiei de disciplină constituită pentru cercetarea abaterilor constatate.
Acestuia i s-a reţinut, că în perioada mandatului 1 ianuarie - 1 iunie 2001, în activitatea desfăşurată nu şi-a respectat atribuţiile de serviciu, a dat dovadă de superficialitate şi neglijenţă, planul de activitate era formal, fişele posturilor pentru inspectorii de specialitate sport au fost incomplete, a desfăşurat o slabă colaborare cu cluburile sportive din judeţ, nu s-a preocupat de activitatea de formare a specialiştilor, nu au fost găsite documente justificative şi de evidenţă din care să rezulte organizarea competiţiilor la nivel local şi judeţean, că s-au găsit contracte încheiate fără licitaţie, şi cu condiţii dezavantajoase pentru direcţie.
Aceste abateri au fost considerate grave, atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de rejudecare care, motivându-şi soluţia, le-a preluat şi nu a examinat apărările făcute de reclamant, deşi i se dăduse acesteia din urmă dispoziţii obligatorii în acest sens de instanţa supremă.
Ori, procedeul folosit poate fi considerat o nemotivare, ce atrage casarea sentinţei.
Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 322 din 6 iulie 2001, emis de pârâtă, este nelegal, întrucât nu respectă cerinţele impuse de lege pentru individualizarea sancţiunii disciplinare şi referitor la sancţiunea destituirii din funcţie.
Este real că în activitatea reclamantului s-au constatat deficienţe, dar au fost şi rezultate bune concretizate în actele depuse la dosar.
Nu se poate reţine proasta colaborare dintre recurent şi clubul sportiv C.S.M. Iaşi, atâta timp, cât acesta a primit numeroase scrisori de mulţumire şi adrese pozitive din partea cluburilor şi federaţiilor care au colaborat cu Direcţia, în perioada cât B.I. a fost director.
Nici slaba pregătire profesională reţinută nu-şi găseşte justificarea, întrucât la examenul de atestare în funcţia publică de Director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului Iaşi, acesta a obţinut 9,25, nota maximă fiind 10; la evaluarea pe anul 2000 a obţinut 4,063, nota maximă fiind 5, iar pentru activitatea în fruntea Direcţiei pentru Tineret şi Sport a judeţului Iaşi, a fost decorat, prin Decret al Preşedintelui României (M. Of. nr. 688/16.12.2000), cu medalia naţională „Pentru Merit" clasa a III-a, pentru obţinerea unor rezultate sportive deosebite.
Art. 70 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, prevede că la individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia, a altor sancţiuni.
Pentru a se lua măsura destituirii, conform art. 94 din Legea nr. 188/1999, trebuia să fi fost săvârşite abateri repetate, ori, reclamantul nu are nici o altă sancţiune disciplinară.
Este real că la Direcţia pentru Tineret şi Sport a judeţului Iaşi, în perioada în discuţie au avut loc două controale: în februarie şi în iunie 2001, dar la primul control nu s-a aplicat nici o sancţiune disciplinară, în procesul-verbal încheiat s-au făcut numai recomandări pentru viitor.
Cum legea prevede cerinţa de repetabilitate a abaterilor, lucru nerealizat în speţă, ordinul contestat este nelegal.
Reţinerea instanţei, că procedura disciplinară a fost efectuată cu respectarea condiţiei audierii celui sancţionat, este justificată prin răspunsul dat de reclamant prin notă explicativă şi la întrebările puse.
Critica din recurs privind nepronunţarea instanţei asupra unor mijloace de probă hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii este fondată.
Nu se poate susţine că fişa posturilor era incompletă, atâta timp, cât acestea au fost făcute după modelul elaborat de minister, nici că reclamantul nu s-a ocupat de instruirea tematică a personalului unităţii, cât timp unitatea dotată cu calculatoare are instalat programul Legis, calendarul sportiv judeţean era întocmit şi centralizat, pentru activitatea de control s-a solicitat un audit intern de către reclamant, există un calendar al acţiunilor „sportul pentru toţi".
În condiţiile date, recursul se priveşte fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ., a se modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea, se va anula ordinul contestat şi se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 16/CA din 29 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează Ordinul nr. 322/2001 al Ministerului Tineretului şi Sportului şi dispune reintegrarea reclamantului în funcţia publică de conducere deţinută anterior.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1933/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 1936/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
