ICCJ. Decizia nr. 1936/2005. Contencios. Anulare decizie C.U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1936/2005
Dosar nr. 7915/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 30 martie 2004, I.V. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 1425 din 11 decembrie 2003, emisă de Comisia Permanentă, precum şi a deciziei nr. 9208/2004, emisă de Consiliul Uniunii, ca nelegale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să admită cererea sa de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a absolvit Facultatea de drept, în sesiunea februarie 1989 şi ulterior a îndeplinit, până în prezent, funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic.
Deşi a depus la Baroul Galaţi, un dosar cu toate actele cerute şi îndeplineşte condiţiile legale pentru admiterea cererii, până în cursul lunii august 2003 nu a primit nici o înştiinţare de propunere în vederea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Reclamanta a precizat că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, prin contestaţia adresată Consiliului Uniunii Avocaţilor din România.
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că nici una dintre deciziile emise de către Baroul de Avocaţi Galaţi şi Uniunea Avocaţilor din România nu a fost motivată, „astfel încât considerentele acestor măsuri sunt obscure, imposibil de determinat".
Aşa fiind, nimic nu s-ar opune ca reclamanta să fie primită în avocatură cu scutire de examen.
Pe de altă parte, s-a considerat că este vădit restrictivă şi în afara textului legii, dispoziţia din Statutul profesiei de avocat care opreşte liberul acces la desfăşurarea unei activităţi profesionale sub condiţii ce exced caracterului liberal al profesiei de avocat.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi Galaţi.
Recurenţii au susţinut că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece:
- deşi la dosar exista o cerere de amânare a judecăţii depusă de avocatul D.M., în imposibilitate de prezentare datorită deplasării la o instanţă din altă localitate, curtea de apel a soluţionat în fond cauza;
- instanţa a admis acţiunea, şi faţă de Baroul de Avocaţi Galaţi, care nu figurează ca pârât în petitul acţiunii.
- a fost ignorată reglementarea instituită prin art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care stabileşte doar o simplă vocaţie a unor categorii de persoane de a fi primite în profesie fără examen, iar nu o obligaţie expresă a organelor Uniunii Avocaţilor din România, de rezolvare favorabilă a cererii.
Criticile nu sunt întemeiate.
Cauza s-a judecat în adevăr, la termenul din 7 iunie 2004, când Curtea de Apel Galaţi a respins cererea depusă de avocatul D.M., pentru acordarea unui nou termen.
Măsura instanţei era justificată, având în vedere că pârâţii au mai cerut şi obţinut anterior, amânarea judecăţii pentru acest motiv, iar afirmaţia făcută în ultima petiţie nu era susţinută de nici un înscris probatoriu.
Cât priveşte Baroul de Avocaţi Galaţi, din încheierea întocmită la primul termen de judecată, rezultă că citarea acestuia în proces s-a dispus de instanţă, ca urmare a cererii aceluiaşi avocat şi avându-se în vedere calitatea baroului, de organ emitent al avizului, care a fost invocat de organele U.A.R., în adoptarea soluţiei de respingere a cererii reclamantei.
Admiţând, aşadar, acţiunea, în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Galaţi, cu consecinţa obligării ambilor pârâţi să înscrie pe reclamanta I.V., în tabloul avocaţilor din cadrul Baroului Galaţi, prima instanţă a pronunţat o hotărâre, cu respectarea normelor legale procesuale în vigoare.
Soluţia curţii este temeinică, deoarece pe baza probelor cu acte administrate s-a dovedit că reclamanta îndeplineşte atât condiţiile legale, cât şi condiţiile statutare, pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Motivarea celor două acte administrative, cu referire la avizul negativ emis de barou, în baza unor rezultate obţinute de reclamantă la interviu, este lipsită de temei legal, de vreme ce nici legea, nici Statutul profesiei de avocat nu au prevăzut ca o condiţie prealabilă, promovarea unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale.
Scutirea de examen a fost recunoscută numai anumitor categorii de persoane, în considerarea calificării profesionale, dobândite prin exercitarea timp de cel puţin 10 ani, a uneia sau unora din profesiile juridice, expres şi limitativ enumerate în art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Pentru aceste categorii de persoane, primirea în profesie, cu scutire de examen, se soluţionează individual, cu avizul consultativ al baroului, emis după depunerea raportului asupra condiţiilor de primire în profesie şi verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 şi 52 din Statutul profesiei de avocat.
În speţă, curtea de apel a reţinut corect că reclamanta I.V., absolventă a Facultăţii de drept din anul 1989 şi având funcţia de consilier juridic la Consiliul Judeţean Galaţi, îndeplineşte cerinţele stabilite în art. 16 alin. (2) lit. b) din legea mai sus menţionată, care o îndreptăţesc să solicite primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Admiţând, aşadar, acţiunea, astfel cum a fost formulată, instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Galaţi împotriva sentinţei nr. 112/F din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2005. Contencios. Anulare ordin M.T.S.... | ICCJ. Decizia nr. 1938/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
