ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2144/2005
Dosar nr. 7356/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.T. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 10547 din 5 iunie 2003, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit cu acte, faptul că s-a refugiat cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 610 din 6 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 10547 din 5 iunie 2003, emisă de pârâtă şi obligând-o să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi a făcut dovada acestui fapt, precum şi a aceluia că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate a familiei sale.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a susţinut, în esenţă, că localitatea Bica, de unde susţine intimatul că s-ar fi refugiat, se afla sub administraţia Statului român, astfel că schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuţiei etnice.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul de către regimul instaurat după septembrie 1940, din motive etnice, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, din declaraţiile martorilor B.G. şi G.T. nu rezultă cu certitudine dacă reclamantul are calitatea de persoană persecutată din motive etnice, întrucât aceştia susţin că satul Bica nu a fost cedat în întregime de Armata Română, dar că mulţi locuitori s-au refugiat în localităţile învecinate, aflate însă sub administraţie românească.
Sub acest aspect, instanţa de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligaţia să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului, să stabilească faptele şi să aplice corect legea, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Neprocedând în modul arătat, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, încât prin admiterea recursului declarat de pârâtă, se va casa sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, în vederea completării probelor, pentru stabilirea unei corecte situaţii de fapt şi pronunţării unei sentinţe legale şi temeinice.
Cu ocazia rejudecării, pentru a verifica apărările pârâtei şi reclamantului, se vor depune dovezi provenite din localitatea de refugiu, din care să rezulte dacă reclamantul a fost sau nu, înregistrat în dosarul cu „Persoane refugiate din satul Bica".
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, sentinţa atacată, casată şi cauza trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 610 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2143/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2145/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
