ICCJ. Decizia nr. 2145/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2145/2005
Dosar nr. 7357/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 13359 din 10 martie 2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a dovedit cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 611 din 6 mai 2004, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 13359 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii sale forţate.
Împotriva acestei hotărâri, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând în esenţă că situaţia reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000 şi că nu persecuţia etnică este cea care a determinat schimbul domiciliului reclamantului, localitatea Braşov nefiind sub ocupaţia regimului austro-ungar.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena, din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi care şi-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din acelaşi motiv, cu condiţia dovedirii acestei situaţii (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002.
În speţă, din declaraţiile martorilor rezultă că reclamantul s-a născut la data de 19 februarie 1939, în Braşov, iar în perioada iulie 1939 - septembrie 1940 a locuit împreună cu mama sa, în municipiul Cluj Napoca, de unde au fost nevoiţi să se refugieze în luna septembrie 1940, în localitatea Teiuş, judeţul Alba.
Pe de altă parte, din apărările pârâtei rezultă că reclamantul s-ar fi refugiat din Braşov, localitate aflată sub administraţia Statului Român, astfel că situaţia lui nu face obiectul Legii nr. 189/2000, atâta timp, cât nu ar fi existat motivul persecuţiei etnice.
Sub acest aspect, instanţa de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligaţia să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului şi a pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Neprocedând în modul arătat, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, încât prin admiterea recursului declarat de pârâtă, se va casa sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, în vederea completării probelor.
Cu ocazia rejudecării, pentru a verifica apărările pârâtei şi reclamantului şi pentru a dovedi perioada şi localitatea de refugiu, se vor administra dovezi în acest sens, ca de exemplu tabelul cu persoane refugiate în care figurează reclamantul şi familia acestuia.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi a se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 611 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2146/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
