ICCJ. Decizia nr. 2151/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2151/2005
Dosar nr. 7751/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3879 din 5 decembrie 2002 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că mamei sale, B.L., i s-au acordat drepturile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 3879 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că şi copii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând, în esenţă, că nici în OG nr. 105/1999, în forma iniţială şi nici prin modificările ulterioare, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situaţiei de obligare să îşi părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susţine că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinţilor, pentru că este evident că şi minorul a avut de îndurat aceleaşi suferinţe şi neajunsuri, ca părinţii săi, obligaţi să îşi părăsească domiciliul.
În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentinţa civilă nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003, a Curţii de Apel Oradea, este temeinică şi legală, făcându-se o judicioasă şi corectă aplicare a Legii nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2157/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
