ICCJ. Decizia nr. 2420/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2420/2005
Dosar nr. 7491/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 mai 2004, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 1753 din 30 martie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că pârâta i-a respins în mod nelegal cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii, deşi prin probele depuse a dovedit că, împreună cu alte persoane, a fost strămutat din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind obligat să lucreze în Ungaria, în perioada 10 septembrie 1944, până la sfârşitul lunii aprilie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 801 din 10 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1944 - 1 mai 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2003 şi să-i plătească suma de 500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 11 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu şi-a dovedit acţiunea, cu vreuna dintre dovezile prevăzute de art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Recursul se va admite, în sensul şi în considerarea celor ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face şi prin declaraţie de martori.
Aşa după cum în mod corect a reţinut prima instanţă, din probele administrate în cauză, respectiv actul de stare civilă şi declaraţiile autentice ale martorilor S.V. şi S.A., precum şi din cele ale martorilor C.G., S.L., F.I. şi P.J., consemnate în procesul-verbal nr. 343 încheiat la 5 decembrie 1994, în biroul oficial al Primăriei din Tar, rezultă că reclamantul a făcut dovada persecuţiilor etnice la care a fost supus, împreună cu alte persoane, de către autorităţile de ocupaţie, în perioada 15 septembrie 1944 - 1 mai 1945.
Pentru că legea limitează, însă, acordarea drepturilor pentru persecuţii suferite, numai până la 6 martie 1945, urmează a se stabili în favoarea reclamantului, acordarea drepturilor pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945.
În considerarea celor expuse şi a prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va obliga pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1944 - 6 martie 1945, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 801 din 10 iunie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte perioada de refugiu, de la 15 septembrie 1944, la 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2416/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2423/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
