ICCJ. Decizia nr. 2413/2005. Contencios. Refuz plată sumă reprezentând cheltuieli de judecată neprecizate şi daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2413/2005
Dosar nr. 4469/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată Tribunalul Galaţi, solicitând obligarea acestuia sau a persoanei vinovate, la restituirea sumei de 30.500 lei, la plata unor daune morale în sumă de 5.000.000 lei şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că la data de 20 octombrie 2003 s-a prezentat la judecătorul de serviciu de la Tribunalul Galaţi, cu o cerere de recurs şi cu o cerere de chemare în judecată, acte ce nu i s-au primit, cu motivarea că nu a prezentat hotărârea pe care o ataca, respectiv că nu s-a prezentat fiica sa, personal, pentru a depune cererea de chemare în judecată.
Consideră că s-a comis un abuz în această situaţie, fiind nevoit ulterior să trimită cererile prin poştă, pentru care a achitat suma de 30.500 lei.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 188 din 15 decembrie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că reclamantul nu se poate considera vătămat în dreptul său subiectiv, ocrotit de lege, sub pretextul că primirea cererilor a fost refuzată, mai ales că nici nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Mai reţine că art. 82 C. proc. civ., prevede obligativitatea formulării unor cereri complete şi chiar reclamantul a recunoscut că i s-a refuzat primirea celor două cereri, pentru că în prima situaţie nu a indicat hotărârea pe care o atacă, iar în cealaltă nu a prezentat mandat de reprezentare a fiicei sale.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că atât recursul, cât şi acţiunea aveau toate elementele necesare şi că eronat s-a menţionat în hotărâre, că a recunoscut neindicarea în cererea de recurs, a hotărârii pe care o ataca.
Recursul este nefondat.
Conform prevederilor art. 82 alin. (1) şi art. 3021 C. proc. civ., cererea adresată instanţei de judecată trebuie să cuprindă obligatoriu anumite elemente, în lipsa cărora instanţa poate refuza primirea cererii respective până la completarea ei, care poate fi făcută de îndată sau pentru care i se poate acorda un anumit termen pentru depunere.
De asemenea, în unele situaţii, este necesar a se depune înscrisuri care să confirme cele menţionate în cerere.
Recurentul nu a făcut dovada că cererea de recurs a fost întocmită în conformitate cu dispoziţiile legale şi că din acest motiv i s-a refuzat primirea ei de către judecătorul de serviciu.
În ce priveşte cererea de chemare în judecată, conform prevederilor art. 83 alin. (1) C. proc. civ., „când aceasta este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată".
Cum acţiunea era formulată de fiica recurentului, dar acesta urma să o depună la instanţă, trebuie să prezinte o procură de reprezentare a fiicei sale, dată de aceasta, ceea ce nu a existat la momentul prezentării în faţa judecătorului de serviciu şi din acest motiv, justificat nu i s-a primit cererea de chemare în judecată.
Deoarece se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 299 şi 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul L.G. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 15 decembrie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2005. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 2415/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
