ICCJ. Decizia nr. 2552/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2552/2005
Dosar nr. 8468/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 august 2004, reclamantul B.I. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, contestând Decizia nr. 223 din 5 iulie 2004, de respingere a cererii prin care a solicitat să se constate calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a tatălui său I.B., ca tardiv formulată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1961 din 6 octombrie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea, reţinând legalitatea deciziei atacate, întrucât reclamantul a înregistrat cererea, la data de 3 martie 2004, după împlinirea termenului limită din 31 decembrie 2003, stabilit de art. 5 pct. 1 din Legea nr. 670/2002, de aprobare a OG nr. 64/2002, prin care a fost modificată şi completată OUG nr. 214/1999.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că depunerea cererii la 3 martie 2004, cu depăşirea termenului legal de depunere stabilit la 31 decembrie 2003, a fost determinată de efectuarea demersurilor necesare pentru obţinerea actelor doveditoare.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor OG nr. 64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999, respectiv art. 5 pct. 1, cererea pentru stabilirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă până cel mai târziu la data de 31 decembrie 2003, de persoana solicitantă.
Faptul că reclamantul-recurent a efectuat demersuri în vederea obţinerii actelor doveditoare de la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi ulterior, a înregistrat cererea, la 3 martie 2004, cât timp termenul limită prevăzut de lege este 31 decembrie 2003, nu este de natură să ateste nelegalitatea sentinţei pronunţate, precum şi a deciziei nr. 223 din 5 iulie 2004, a Comisiei constituită potrivit OUG nr. 214/1999, modificată şi completată prin OG nr. 64/2002, aprobată prin Legea nr. 670/2002.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 1961 din 6 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2536/2005. Contencios. Anulare acte de... | ICCJ. Decizia nr. 2639/2005. Contencios. Anulare adresă M.F. -... → |
|---|
