ICCJ. Decizia nr. 2548/2005. Contencios. Refuz nejustificat de eliberare adresă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2548/2005
Dosar nr. 7565/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2004, reclamantul J.I. a chemat în judecată, pârâţii C.N.S.A.S. şi S.R.I., solicitând să se constate refuzul nejustificat de eliberare a unei adrese „în care să fie expuse ilegalităţile comise în dosarul 1-450 al C.N.S.A.S.".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1371 din 31 mai 2004, a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul S.R.I. nu are calitate procesuală şi a dispus scoaterea sa din cauză, întrucât potrivit art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999, raporturile sale juridice se stabilesc doar cu Colegiul C.N.S.A.S., care primeşte în gestiune, toate documentele privind exercitarea drepturilor prevăzute de lege, iar instituţiile publice, inclusiv S.R.I., au obligaţia de a preda documentele, la cererea Colegiului Consiliului.
Pe de altă parte, s-a arătat că pârâtul C.N.S.A.S., în raport cu adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919 din 25 martie 2004 şi nr. 6137 din 18 decembrie 2003, şi-a îndeplinit obligaţiile rezultând din art. 20 alin. (1) şi (3) ale Legii nr. 187/1999.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că instanţa a interpretat greşit şi a schimbat aspectul obligaţiilor C.N.S.A.S., rezumându-se la art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999, respectiv că a aplicat greşit Legea nr. 187/1999, ignorând prevederile art. 24 alin. (2) şi (5) ale legii menţionate în acţiune.
Recursul este nefondat.
Prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999 menţionează expres atribuţiile S.R.I., în sensul predării documentelor la cererea Colegiului Consiliului, adresa nr. 919 din 1 din 25 martie 2004. emisă de C.N.S.A.S., confirmând că S.R.I. şi-a respectat obligaţia prevăzută de lege, iar recurentul-reclamant a avut acces şi şi-a studiat propriul dosar de securitate.
Susţinerea reclamantului, privind greşeala instanţei care a dispus scoaterea din cauză a S.R.I., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, este, astfel, neîntemeiată în raport cu prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999, iar hotărârea instanţei de fond este judicios motivată, neconstatându-se existenţa unor motive contradictorii, astfel cum menţionează reclamantul.
Instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/1999, a analizat probele, respectiv adresele nr. 919/01 din 18 decembrie 2003, nr. 919 din 25 martie 2004 şi nr. 6137 din 18 decembrie 2003, emise de C.N.S.A.S., acte din care rezultă că dosarul de fond informativ întocmit de fostele organe ale securităţii, a fost studiat de reclamantul-recurent, iar Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul Arhive şi Documentare Militară au comunicat că în evidenţele lor, pe numele recurentului nu s-au identificat alte dosare.
Totodată, s-a arătat că la cererea recurentului au fost eliberate şi copii de pe filele 2, 3, 3v, 4 şi 4v, din dosar, în condiţiile Legii nr. 187/1999.
Motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) şi (5) ale Legii nr. 187/1999, cât şi imputarea făcută instanţei de fond, că a refuzat deconspirarea faptelor ilicite şi a infracţiunilor comise de fosta securitate, ca poliţie politică, contrar probelor existente, se constată a fi neîntemeiate.
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 187/1999 şi a apreciat înscrisurile emise de organele competente, potrivit art. 7 şi 13 din legea menţionată, în raport cu conţinutul lor, reţinând o temeinică stare de fapt.
În situaţia în care recurentul aprecia ca nereal, conţinutul adreselor eliberate în termen de organele abilitate, avea posibilitatea contestării la Colegiul Consiliului, conform art. 14 din Legea nr. 187/1999.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.I., împotriva sentinţei civile nr. 1371 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2541/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 255/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
