ICCJ. Decizia nr. 2534/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2534/2005
Dosar nr. 8291/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 118/F-C din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu A.R.R. şi agenţia teritorială Vâlcea, ca neîntemeiată.
În motivare, instanţa a reţinut că actele administrative a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată - adresa nr. 619 din 2 iunie 2004 a A.R.R., agenţia Vâlcea, prin care s-a anulat licenţa de execuţie pentru traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia şi adresa nr. 16052 din 16 iunie 2004 a A.R.R., prin care s-a menţinut această măsură - au fost emise cu respectarea prevederilor art. 44 lit. f) şi ale art. 28 din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, încât nu se impune anularea lor pentru motive de nelegalitate.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa care a pronunţat-o, a apreciat eronat probele administrate în cauză şi a făcut o greşită aplicare a art. 44 pct. 1 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.
Astfel, prin motivele depuse la dosar, recurenta susţine că neefectuarea curselor potrivit graficelor de circulaţie, s-a datorat unor motive justificate (condiţii meteo nefavorabile, lipsa călătorilor) şi, deci, aplicarea prevederilor art. 41, care condiţionează anularea licenţei, de suspendarea cursei în mod repetat, fără justificare, este greşită.
Se mai susţine că refuzul autorităţilor pârâte de a-i aproba reclamantei-recurente, înfiinţarea unor staţii pe traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia a fost considerat în mod greşit de instanţă, ca irelevant, deoarece existenţa staţiilor ar fi constituit temei pentru plecarea autovehiculului din Râmnicu Vâlcea, chiar şi fără călători, fiind posibil ca aceştia să fie găsiţi în staţiile intermediare.
Hotărârea mai este criticată şi pentru că instanţa care a pronunţat-o, ar fi omis „să analizeze situaţia de fapt în ansamblul său", inclusiv conduita părtinitoare a A.R.R. faţă de societatea concurentă A.T. SA căreia, pentru fapte similare, nu i s-a anulat licenţa de execuţie, fiind sancţionaţi doar angajaţii vinovaţi.
Recursul este nefondat.
Din probele aflate la dosar, rezultă că la data de 18 iunie 2004, reclamantei SC B.T. SRL i-a fost atribuit traseul Râmnicu Vâlcea - Mangalia din Programul de transport rutier de persoane, prin servicii regulate în trafic interjudeţean.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1842/2001, al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, la eliberarea licenţelor de transport rutier şi a licenţelor de execuţie se comunică operatorilor, şi caietele de sarcini specifice ce conţin condiţiile care trebuie respectate în mod obligatoriu în desfăşurarea activităţii de transport rutier.
Primind licenţa de execuţie pentru traseul mai sus menţionat, reclamanta era obligată să-l execute în conformitate cu caietul de sarcini în mod regulat, adică în fiecare zi.
Caracterul regulat al cursei, cunoscut de reclamantă (prevăzut, de altfel, în art. 28 din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei) impunea obligativitatea executării zilnice, conform graficului orar, indiferent dacă sunt sau nu călători.
Or, în cauză, este de necontestat că în perioada ianuarie - mai 2004, reclamanta-recurentă nu a efectuat nici o cursă pe traseul atribuit, ceea ce a determinat autoritatea rutieră să-i anuleze licenţa de execuţie.
Măsura dispusă prin actele administrative atacate în contencios administrativ, este legală, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 44 lit. f) din Ordinul nr. 1842/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe.
Potrivit textului menţionat, licenţa de execuţie pentru traseu se anulează dacă se constată „suspendarea cursei în mod repetat, fără justificare, constatată la controale în trafic şi/sau din analiza jurnalului de mişcare din autogările utilizate".
Susţinerile referitoare la condiţiile meteo nefavorabile, inexistenţa staţiilor intermediare pe traseu şi modul de sancţionare a altui operator, sunt neconcludente pentru motivele reţinute corect de către instanţa de fond.
Aşa fiind, în raport cu cele prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi ca atare, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 118/F-C din 27 septembrie 2004, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2533/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 2540/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
