ICCJ. Decizia nr. 2636/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta A.E. a chemat în judecată în calitate de pârât, Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea alin. (1.4) lit. b) pct. 2 și alin. (1.5) lit. a) a art. 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Notificarea de restituire a imobilului a cărui proprietară este, a fost respinsă prin decizia nr. 105/2004, fiind invocată H.G. nr. 498/2003, Normele emise și aprobate prin această hotărâre, modificând efectele Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1234/2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, au caracter general de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și că dispozițiile contestate nu încalcă principiul legalității sau spiritul și litera Legii nr. 10/2001, ele explicitând situațiile care pot interveni în practică.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta A.E.
în motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că:
- prin dispozițiile contestate a fost vătămat grav dreptul de proprietate al reclamantei, raportat la dispozițiile art. 480 C. civ.;
- actul juridic dedus judecății trebuia interpretat în sensul respectării Legii nr. 10/2001, care dădea posibilitatea restituirii proprietății către reclamantă, în condițiile restituirii sumelor primite cu titlu de despăgubire, în baza Decretului nr. 223/1974;
- H.G. nr. 498/2003, ca act administrativ normativ, trebuia emis pe baza și în vederea executării Legii nr. 10/2001, și nu al modificării efectelor acestei legi.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile procedurale aplicabile, Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/20043, au fost date pentru aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, având drept scop urgentarea restituirii în natură a imobilelor, precum și concretizarea măsurilor reparatorii prevăzute în mod expres în Legea nr. 10/2001.
în speță, recurenta-reclamantă a adresat notificare, în baza Legii nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilului situat în București, notificare ce a fost respinsă prin decizia nr. 105/2004, invocându-se ca temei legal dispozițiile contestate [alin. (1.4) lit. b) pct. 2 și alin. (1.5. ) lit. a) a art. 1 din Normele metodologice).
Este evident, așadar, că decizia nr. 105/2004 este actul administrativ care o nemulțumește pe recurentă și pe care aceasta îl poate contesta în condițiile legale, prilej cu care se poate verifica legalitatea și temeinicia acestuia, în raport cu situația despăgubirii primite în concret de recurentă și cu modalitatea de preluare a imobilului solicitat a fi restituit în natură.
Normele metodologice în cuprinsul cărora se regăsesc dispozițiile contestate, nu fac decât să expliciteze și să dezvolte situațiile care pot interveni în practică în raport cu legea cadru, respectiv Legea nr. 10/2001, ele fiind date tocmai în aplicarea acestei legi.
în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada vătămării vreunui drept al său recunoscut de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990, eventuala vătămare putând fi analizată prin contestarea deciziei nr. 105/2004.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3024/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 295/2005. contencios → |
|---|
