ICCJ. Decizia nr. 2754/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2754/2005
Dosar nr. 8455/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 975 din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită prin declinare de competenţă, în baza sentinţei civile nr. 1356 din 21 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Cluj, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a dispus anularea hotărârii nr. 14323 din 17 mai 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o, să îi recunoască acesteia, calitatea de refugiat, pentru perioada 1 mai 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului şi din declaraţiile autentificate ale martorilor, că în luna aprilie a anului 1944, reclamantul, împreună cu încă 20 de tineri, între care şi martorii, cu toţii locuitori ai comunei Lăpuş, din zona ocupată a Ardealului de Nord, au fost trimişi, de către autorităţile maghiare, să presteze în regim de muncă forţată, activităţi în construcţii de cazemate, fortificaţii şi lucrări antitanc, la Soslak, localitate aflată, în prezent, pe teritoriul Slovaciei.
A mai reţinut instanţa, că reclamantul îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată din localitatea de domiciliu, pentru a presta muncă forţată, suferind în perioada de referinţă, persecuţii din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, motivând că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din lege, aşa cum greşit s-a reţinut de către instanţă.
De asemenea, s-a susţinut că reclamantul nu a prezentat nici un act oficial, în susţinerea cererii sale, nefăcând nici dovada demersurilor făcute, în acest sens.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 319/2002, pentru modificarea şi completarea OG nr. 105/1999, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 din ordonanţă, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În raport cu această prevedere, se constată că în cauză, dovada încadrării în prevederea art. 1 lit. c) din lege, respectiv, refugiul forţat al reclamantului din motive de persecuţie etnică, s-a făcut prin declaraţiile de martor, în lipsa înscrisurilor oficiale, confirmată prin adresele emise de Ministerul Apărării Naţionale şi de C.N.P.A.S.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 975 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2750/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2760/2005. Contencios. La conflict negativ de... → |
|---|
