ICCJ. Decizia nr. 2748/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2748/2005
Dosar nr. 7698/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2905 din 1 iunie 2004, la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul P.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 858 din 12 mai 2004, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în primăvara anului 1942, acesta şi familia sa au plecat din localitatea Asău şi s-au stabilit în comuna Berezina, judeţul Cetatea Albă - Basarabia, unde tatăl său a fost împroprietărit, ca veteran de război.
Ulterior, în luna martie 1944 s-a refugiat din Basarabia, în România, împreună cu membrii familiei, ca urmare a ocupării acestui teritoriu, de către trupele U.R.S.S.
Prin sentinţa nr. 263 din 8 iulie 2004, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată şi constatând că acesta are calitatea de persoană strămutată, a obligat pârâta să îi plătească drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut din declaraţiile de martor, că familia reclamantului s-a refugiat în luna martie anul 1944, din comuna Berezina - Basarabia, unde fusese împroprietărită de către statul român şi unde îşi avea gospodăria, în comuna Asău, judeţul Bacău, rămânând definitiv în România.
S-a mai reţinut, din interpretarea actelor normative incidente în cauză, că dovada cu martori s-a făcut, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, reclamantul făcând dovada prin adresa emisă de Arhivele Naţionale, că a depus toate diligenţele pentru a obţine înscrisuri doveditoare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, cu motivarea că instanţa a apreciat greşit situaţia de fapt, în sensul că a luat în considerare declaraţiile martorelor, în condiţiile în care acestea nu au dovedit că ele însele s-au aflat în situaţia de refugiat.
Recursul este nefondat.
Verificându-se actele dosarului, în raport cu criticile formulate, se constată că hotărârea atacată este legală; în cauză, faptul refugierii reclamantului împreună cu familia sa, în urma ocupării localităţii de domiciliu şi a persecuţiilor de natură etnică suferite, s-a făcut potrivit dispoziţiilor legale în materie, care prevăd admisibilitatea probei cu martor, în lipsa înscrisurilor oficiale.
Totodată, este de menţionat că textul art. 4 alin. (2) din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002. nu prevede condiţia ca martorii să se fi aflat, la rândul lor, în situaţia de refugiat, recunoscută ca atare, printr-o hotărâre a Comisiei speciale, astfel cum în mod greşit a susţinut pârâta, în recurs.
În consecinţă, Curtea reţine că reclamantul este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2002, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., să respingă, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei nr. 263 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
