ICCJ. Decizia nr. 2762/2005. Contencios. La conflict negativ de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2762/2005
Dosar nr. 8196/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 307, pronunţată la data de 1 octombrie 2004 în Camera de Consiliu, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea SC I. SRL şi pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Târgu Neamţ şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 142 din 16 septembrie 2004, a Tribunalului Neamţ, a reţinut că această din urmă instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, după ce anterior, această judecătorie, prin sentinţa civilă nr. 753 din 6 mai 2004 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ.
S-a menţionat că obiectul cauzei deduse judecăţii de către reclamanta SC I. SRL vizează anularea titlului executoriu emis de Administraţia Finanţelor Publice Neamţ, suspendarea executării şi restituirea cauţiunii, capete de cerere cărora nu le sunt incidente prevederile Legii nr. 29/1990, ci ale art. 400 C. proc. civ.
Împrejurarea că în conţinutul contestaţiei se invocă şi aspecte care privesc temeinicia constatărilor inserate în actul de control nu este de natură a schimba calificarea legală şi obiectul acestei cauze.
Împotriva hotărârii pronunţate în regulatorul de competenţă, prin care s-a decis că Judecătoria Târgu Neamţ este instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă, în termen legal a declarat recurs, reclamanta SC I. SRL, solicitând stabilirea competenţei materiale în favoarea Tribunalului Neamţ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, indicate ca fiind cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că în mod greşit se consideră de către administraţia financiară, că valorificarea concluziilor procesului-verbal de constatare încheiat de Camera de Conturi Neamţ, la 7 octombrie 2003, reprezintă titlu executoriu, act care neavând această calitate, este nul.
Se mai arată că instanţa a dat o greşită interpretare naturii şi înţelesului vădit neîndoielnic al actului şi a apreciat eronat că obiectul cauzei este o contestaţie la executare, când în realitate, este evident că este vorba despre o acţiune în nulitatea titlului.
În fine, recurenta a mai criticat hotărârea pronunţată, pe motiv că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ, nu s-a pronunţat asupra probei cu expertiză solicitată, absolut hotărâtoare în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza de faţă în raport cu criticile formulate de recurentă, ca şi prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că nici unul din motivele de recurs nu este întemeiat şi nu poate fi primit, pentru următoarele consideraţiuni.
Acţiunea formulată de către recurenta SC I. SRL are natura unei contestaţii la executare şi aceasta nu în considerarea faptului că partea însăşi şi-a intitulat în acest fel cererea înaintată instanţei, invocând, totodată, ca temei legal, prevederile art. 399-401 C. proc. civ.
Calificarea drept contestaţie la executare este determinată de obiectul cererii, care vizează executarea silită pornită de Administraţia Finanţelor Publice Neamţ, în vederea valorificării concluziilor procesului-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi Neamţ.
Aşa cum în mod just s-a reţinut şi de către instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă, titlul executoriu a cărui anulare a fost solicitată, a fost emis de intimată în aplicarea art. 130 C. proCod Fiscal şi potrivit art. 400 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile acestui ultim text de lege invocat, în situaţia în care contestaţia vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, cum este cazul în speţă, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
În raport cu cele menţionate, este evident că nu sunt incidente prevederile Legii nr. 29/1990, iar împrejurarea că în cuprinsul contestaţiei sunt invocate şi aspecte ce vizează conţinutul actului de control şi justeţea concluziilor acestuia, nu este de natură a modifica calificarea juridică a cauzei.
Astfel fiind, nu pot fi primite criticile recurentei vizând schimbarea de către instanţă a înţelesului şi naturii actului juridic dedus judecăţii.
Neîntemeiată este şi susţinerea referitoare la lipsa rolului activ al instanţei, în condiţiile în care, în mod legal şi pe deplin justificat, instanţa de fond, în măsura în care şi-a declinat competenţa de soluţionare, nu a putut trece la administrarea probelor, întrucât aceasta ar fi atras încălcarea altor reguli procesuale, cum ar fi soluţionarea şi pronunţarea cu precădere asupra excepţiilor ce împiedică cercetarea fondului cauzei.
Faţă de cele învederate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat, cu consecinţa soluţionării acţiunii, în sensul stabilit prin sentinţa civilă nr. 307/2004, de către Judecătoria Târgu Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Târgu Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 307 din 1 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2761/2005. Contencios. La conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 2766/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
