ICCJ. Decizia nr. 2779/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2779/2005
Dosar nr. 8586/2004
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iulie 2004, reclamanta C.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12.579/12.051 din 21 mai 2004, emisă de pârâtă la 21 mai 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2009 din 8 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate pentru perioada 30 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale, cu declaraţiile autentificate ale martorilor C.G. şi R.A., ei înşişi refugiaţi din Basarabia, ca urmare a ocupaţiei sovietice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, deoarece cu probatoriile administrate în cauză, nu s-a făcut dovada persecuţiilor etnice care au determinat familia intimatei să părăsească Basarabia şi nici nu s-a făcut dovada existenţei altor demersuri, în scopul obţinerii de acte oficiale doveditoare.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ, persoanele, cetăţeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit dispoziţiilor HG nr. 127/2002, proba acestor împrejurări se poate face cu acte oficiale sau, în lipsa lor, cu depoziţii de martori.
În speţă, cum corect a stabilit instanţa de fond, intimata a făcut dovada, cu declaraţiile de martori depuse la dosar, atât a persecuţiei etnice, cât şi a refugiului familiei din Basarabia, în România, martorii înşişi fiind refugiaţi din motive etnice, în aceleaşi împrejurări cu familia intimatei-reclamante şi beneficiari ai Legii nr. 189/2000, cu alte cuvinte, cunoscători direcţi ai situaţiei pe care o relatează.
Faţă de aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2009 din 8 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2005. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2781/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
