ICCJ. Decizia nr. 2808/2005. Contencios. Refuz suspendare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2808/2005
Dosar nr. 7797/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 august 2004, C.V., C.M., C.L., G.M. şi G.D., membrii ai Consiliului filialei C.E.C.C.A.R. Constanţa au cerut în contradictoriu cu Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, să se dispună suspendarea aplicării art. 3, 4 şi 6 din Decizia nr. 4/112 din 31 iulie 2004, emisă de pârât, până la soluţionarea în fond a acţiunii ce are ca obiect anularea parţială a actului administrativ.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanţii au arătat că această măsură se impune, deoarece punerea în executare a actului juridic este de natură să le producă grave prejudicii morale, în calitatea lor de membrii aleşi în organele de conducere ale filialei.
Pe de altă parte, se previne o pagubă iminentă, reprezentată de faptul că aplicarea imediată a acelui act ar conduce la dezorganizarea întregii filiale, chiar înaintea alegerilor şi la creşterea semnificativă a costurilor pe care le implică reluarea anunţurilor publicitare de convocare a membrilor, refacerea buletinelor de vot etc.
Prin sentinţa civilă nr. 193/CA din 12 august 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a admis cererea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că reclamanţii au făcut dovada cu acte, a contestării legalităţii deciziei nr. 04/112 din 31 iulie 2004, emisă de Biroul Permanent al C.E.C.C.A. România, cauză ce formează obiectul unui dosar distinct la Curtea de Apel Constanţa, precum şi a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 581 C. proc. civ. şi art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâtul C.E.C.C.A. România.
Recurentul a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, respectiv a Tribunalului Constanţa.
În opinia sa, solicitarea reclamanţilor este neîntemeiată, de vreme ce nu s-a demonstrat iminenţa producerii unei pagube însemnate pentru aceştia şi a caracterului să ireversibil. Totodată, a precizat că măsurile prevăzute la art. 3, 4 şi 6 din Decizia Biroului Permanent nr. 04/112, nu împiedică pe membrii Consiliului Filialei Constanţa a C.E.C.C.A.R. să-şi depună candidaturile pentru viitorul mandat.
Criticile nu sunt întemeiate.
Suspendarea unor dispoziţii ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004, emisă de pârât, a fost dispusă de prima instanţă, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit căruia, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
Aşadar, orice referire la prevederile art. 581 C. proc. civ., care s-a făcut în cauză, este inexactă şi trebuie înlăturată ca atare.
Contrar susţinerilor din recurs C.E.C.C.A. România reprezintă autoritatea centrală în domeniul organizării activităţii de expertiză contabilă, înzestrată cu personalitate juridică, de utilitate publică şi autonomă. În subordinea lui au fost constituite filiale judeţene, fără personalitate juridică.
Acest statut a fost conferit pârâtului prin normele cuprinse în OG nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, precum şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.E.C.C.A. România, publicat la 28 martie 2001.
În consecinţă, Decizia emisă de pârât, a cărei anulare parţială a fost cerută de reclamanţi, într-un alt dosar, are natura unui act administrativ de autoritate ce atrage competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă a secţiilor de contencios administrativ din cadrul curţilor de apel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Pe baza înscrisurilor depuse de reclamanţi în dosar, curtea de apel a reţinut în mod judicios, existenţa în speţă, a unor indicii de nelegalitate a dispoziţiilor din Decizia contestată, ca şi iminenţa unor pagube care ar putea fi cu greu înlăturate, în ipoteza aplicării imediate a actului administrativ.
De altfel, aşa cum rezultă din certificatul eliberat de Curtea de Apel Constanţa şi anexat ca act nou în recurs, această instanţă s-a pronunţat la 23 februarie 2005, prin sentinţa civilă nr. 85/CA, în sensul admiterii acţiunii introduse de reclamanţi şi anulării art. 3, 4 şi 6 ale deciziei nr. 4/112 din 31 iulie 2004.
Apreciind, deci, că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi admiţând cererea de suspendare, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C.E.C.C.A. România, împotriva sentinţei civile nr. 193/CA din 12 august 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2807/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 2810/2005. Contencios. Suspendare decizie a... → |
|---|
