ICCJ. Decizia nr. 28/2005. Contencios. împotriva sentintei Colegiului Jurisdictional Cluj. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 28/2005
Dosar nr. 5906/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea Camerei de Conturi Cluj - Compartimentul de Control Financiar nr. 65 din 27 noiembrie 1998, înregistrată la Colegiul jurisdicţional Cluj, la data de 13 ianuarie 1999, s-a solicitat obligarea pârâţilor R.N., H.M., P.A., N.A., la plata sumelor de 943.188.858 lei, daune efective, reprezentând diferenţa de venituri rezultată din valorificarea subevaluată a unor bunuri proprietate privată a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, precum şi la 1.444.210.777 lei, reprezentând majorări de întârziere.
S-a mai cerut obligarea în solidar a pârâţilor P.A., M.L., F.C., la plata sumelor de 55.795.740 lei daune efective, rezultând din încasarea unor redevenţe mai mici decât cele prevăzute în contractele de concesionare, ca urmare a neindexării taxelor, pârâţii mai fiind ţinuţi răspunzători şi pentru 57.525.032 lei majorări de întârziere aferente calculate până la data terminării controlului.
Prin actul nr. 1930/303 din 10 februarie 1999, Consiliul Local a municipiului Cluj Napoca a solicitat admiterea încheierii, aşa cum a fost întocmită.
Prin încheierea şedinţei din 16 februarie 1999, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, dreptul Consiliului Local al municipiului Cluj de a vinde imobilul către Banca T. şi a introdus în calitate de unitate păgubită, Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
Ministerul Finanţelor Publice, prin adresa nr. 174439 din 17 mai 1999, a considerat că introducerea acestei instituţii, în calitate de unitate prejudiciată, nu poate fi efectuată în temeiul art. 76 din Legea nr. 94/1992, deoarece extinderea în rem şi în persoană, nu se poate face exclusiv faţă de pârâţi.
Dispoziţia invocată mai sus, având un caracter procedural, este de strictă interpretare. Ca atare, a solicitat scoaterea sa din cauză.
Prin încheierea şedinţei din 2 iulie 1999, R.N., H.M., P.A., R.A., N.A. au fost obligaţi în solidar, la plata sumei 2.387.399.635 lei, despăgubiri civile, ce privesc capătul I din încheiere, iar faţă de pârâţii P.A., M.L. şi F.C., la plata sumei de 113.320.772 lei, pentru capătul II din încheiere - taxe de concesiune neîncasate.
Colegiul jurisdicţional Cluj a apreciat că în raport cu atribuţiile avute la datele încheierii contractelor şi în cursul derulării acestora, răspunzători pentru această situaţie sunt, în baza art. 998, 999 şi 1003 C. civ., pârâţii P.A., M.L. şi F.C., care potrivit fişei postului (pct. 17) „urmăreşte situaţia juridică a terenurilor supuse concesionării".
Ultimii doi pârâţi, în plus, au dat dovadă de o manifestă lipsă de interes în recuperarea creanţelor contractuale ale Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, deoarece, de mai bine de un an, cât a durat soluţionarea în fond a cauzei, nici un concesionar nu a fost acţionat în judecată.
Prin sentinţa nr. 6 din 10 martie 2000, Colegiului jurisdicţional Cluj a admis în parte încheierea Camerei Judeţene de Conturi Cluj, nr. 65 din 27 ianuarie 1998, înregistrată la 13 ianuarie 1999, în sensul că:
- a obligat pârâtul R.N. să achite Consiliului Local Cluj, 124.551.789 lei, ce reprezintă daune efective şi suma de 278.574.408 lei, reprezentând foloase nerealizate;
- a obligat pârâtul P.A. să plătească Consiliului Local Cluj, suma de 385.609.275 lei, reprezentând daune efective şi suma de 862.459.515 lei, reprezentând foloase nerealizate;
- a obligat pârâţii R.N. şi P.A. să achite în solidar, Consiliului Local Cluj, cu titlu cheltuieli de judecată, suma de 4.500.000 lei şi să achite către stat, cu titlu de cheltuieli de procedură, câte 300.000 lei;
- a respins actul de învestire faţă de pârâţii H.M., R.A. şi N.A., ca neîntemeiat;
- a respins cererea pârâtei R.A., de obligare a Consiliului local Cluj, la plata sumei de 5.000.000 lei, echivalent onorariu avocat, ca neîntemeiată;
- a constatat lipsa de legitimare procesuală activă a Ministerului Finanţelor Publice.
Cu privire la neîncasarea redevenţelor pentru concesiune;
- a obligat în solidar pârâţii P.A., M.L., F.C. să achite Consiliului Local Cluj, suma de 40.260.507 lei, reprezentând daune efective, precum şi suma de 41.301.048 lei, reprezentând foloase nerealizate;
- a obligat pe aceiaşi pârâţi să achite în solidar Consiliului Local Cluj, suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată echivalente onorariu expert şi câte 300.000 lei, cheltuieli de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, F.C., M.L., P.A., R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj Napoca şi Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Mai înainte, însă, de a analiza soluţia Colegiului jurisdicţional Cluj, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pentru judecarea recursurilor, competentă să le soluţioneze este Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele considerente:
Asupra excepţiei invocate din oficiu:
La data intrării în vigoare a OUG nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale a Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se soluţiona, potrivit OUG nr. 58/2003, exclusiv de către Curtea Supremă de Justiţie.
În concordanţă cu dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introduse prin OUG nr. 58/2003, care reglementau competenţa instanţei supreme în judecarea recursurilor, s-a prevăzut prin art. 2 din OUG nr. 117/2003, ca dosarele aflate pe rolul secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi să fie preluate de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie.
Ulterior, dispoziţiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., au fost din nou modificate, prin Legea nr. 195/2004, de aprobare a OUG nr. 58/2003, în sensul că în situaţiile în care hotărârile sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea.
Întrucât în cauză, recursurile privesc sentinţa Colegiului jurisdicţional Cluj, a cărui activitate jurisdicţională a fost preluată de Tribunalul Cluj, competenţa soluţionării acestei căi de atac revine Curţii de Apel Cluj, ca instanţă imediat ierarhic superioară, căreia urmează a i se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite, spre competentă soluţionare,la Curtea de Apel Cluj, cauza privind recursurile declarate de F.C., M.L., P.A., R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj-Napoca şi de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 6 din 10 martie 2000, a Colegiului jurisdicţional Cluj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2793/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2807/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
