ICCJ. Decizia nr. 2856/2005. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2856/2005
Dosar nr. 2554/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 noiembrie 2003, Asociaţia U. Bucureşti a solicitat anularea HG nr. 977/2003 şi suspendarea aplicării acestei hotărâri, până la soluţionarea cauzei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în mod nelegal, prin hotărâre de guvern s-a prevăzut obligativitatea pentru toate persoanele juridice, să plătească taxa lunară pentru serviciul de radiodifuziune, chiar dacă unele nu beneficiază de acest serviciu; că nu este justificată opţiunea Guvernului de a stabili posibilitatea exceptării de la plata acestei taxe, numai pentru persoanele fizice care nu deţin receptoare radio, nu şi pentru persoanele juridice aflate în aceeaşi situaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 35/2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că HG nr. 977/2003 este conformă dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 41/1994, modificată şi completată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a interpretat eronat legea, care prevede că taxa se plăteşte de persoanele juridice, în calitate de beneficiari ai serviciului public de radiodifuziune (art. 40 din Legea nr. 41/1994); că HG nr. 977/2003 a fost adoptată la 22 august 2003, iar alin. (6) al art. 40 din Legea nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003, de aprobare a OUG nr. 71/2003, care nu menţionează că este scutită de la plata taxei radio, cooperaţia meşteşugărească, a fost adoptată ulterior, la 11 decembrie 2003; că este o taxă injustă care contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituţia României; că în măsura în care persoana juridică nu beneficiază de serviciul public, nu are obligaţia de a plăti taxe (art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002).
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
HG nr. 977/2003 a intrat în vigoare la data de 27 august 2003 (M. Of. nr. 607/27.08.2003). Aceasta a fost emisă în executarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea S.R.R. şi S.R.Tv., republicată, cu modificările ulterioare.
Prin OUG nr. 71/2003, (M. Of. nr. 606/26.08.2003), a fost modificat art. 40 din Legea nr. 41/1994.
Astfel, la alin. (2) şi (3) de la art. 40 se prevede că persoanele fizice şi juridice au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu. Se menţionează, totodată, şi faptul că unele persoane fizice sunt exceptate de la plata taxei.
Textul legal nu exceptează de la plata taxei nici o persoană juridică, astfel încât nici cooperaţia meşteşugărească nu este exceptată.
Cum HG nr. 977/2003 a fost dată în executarea acestui text legal, se constată că a fost emisă ulterior legii, respectiv după apariţia OUG nr. 71/2003, şi nu anterior, cum susţine recurenta.
Este real faptul că prin Legea nr. 533/2003 s-au adus alte modificări art. 40 din Legea nr. 41/1994, însă hotărârea de guvern atacată a fost emisă în baza art. 40 din Legea nr. 41/1994, în forma în vigoare la data apariţiei hotărârii (27 august 2003).
Împrejurarea că în HG nr. 977/2003, în art. 3 alin. (2), nu se precizează, astfel cum precizează art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, modificată prin OUG nr. 71/2003, că persoanele juridice au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, dacă sunt beneficiare a acestuia, nu reprezintă o încălcare a legii.
Aşa cum s-a arătat mai sus, art. 40 din lege nu exceptează nici o persoană juridică de la plata taxei (exceptează numai unele persoane fizice), raţiune pentru care textul hotărârii de guvern se constată că este conform textului legal menţionat.
Întrucât că actul administrativ atacat nu încalcă legea în executarea căreia a fost emis, celelalte susţineri ale recurentei nu se mai analizează.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să fie analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia U. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 35 din 14 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2855/2005. Contencios. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2858/2005. Contencios. Anulare Ordin A.N.P.C.... → |
|---|
