ICCJ. Decizia nr. 2880/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2880/2005
Dosar nr. 300/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 3293 din 14 septembrie 2004, reclamanta N.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 13013/11011 din 12 iulie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 2450 din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta N.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 13013/11011 din 12 iulie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada cu declaraţiile martorilor, că a fost în refugiu de la data de 1 martie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, motivat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din lege, deşi în dosarul cauzei nu s-au depus dovezi concludente.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la data de 23 august 1930, în localitatea Bălţi din Basarabia. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, minoră fiind, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze din localitatea natală, în România, în localitatea Găeşti, judeţul Dâmboviţa şi nu s-a mai reîntors în Basarabia, până la 6 martie 1945.
În acest sens, martorii J.E. şi I.N. confirmă calitatea de refugiat a reclamantei.
Se reţine că cererea reclamantei a fost formulată în condiţiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5 din lege, calitatea sa, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind corect stabilită, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. În consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2450 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2879/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2881/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
