ICCJ. Decizia nr. 2883/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2883/2005
Dosar nr. 458/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 2081/A/2004 din 21 octombrie 2004, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 10259 din 28 septembrie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 771 din 9 decembrie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi constatând că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, a obligat pârâta să-i acorde acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 octombrie 2004.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că în raport cu înscrierile din livretul militar al reclamantului, acesta nu a avut în perioada 30 iunie 1959 - 29 iulie 1961, calitatea de soldat în armată şi a fost folosit la muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii; că din livretul militar rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în serviciul armatei române, iar nu în detaşamente de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii; că instanţa a depăşit limitele prevăzute de lege, cu referire la HG nr. 1114/2002 care prevede perioada în care au existat detaşamente de muncă în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate în recurs, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele următoare:
Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1, că beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă din cadrul unor unităţi militare, iar a II-a condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Art. 6 alin. (2) din lege prevede că stabilirea drepturilor se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
În cauză nu există dovezi din care să rezulte că U.M. 02178, la care reclamantul a depus jurământul şi a efectuat stagiul militar, a făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau din cadrul fostului Minister al Forţelor Armate. Din livretul militar nu rezultă dacă intimatul-reclamant se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
Întrucât materialul probator administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanţei de fond să fie casată, iar cauza să fie trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relaţii suplimentare de la centrul militar judeţean sau de la U.M. 02405 Piteşti, pentru a stabili cu certitudine dacă intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi în care perioade anume.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va analiza şi celelalte motive de recurs, ca apărări de fond.
Văzând şi prevederile art. 313 şi 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 771 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2881/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2884/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
