ICCJ. Decizia nr. 2881/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2881/2005
Dosar nr. 335/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 221/2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamantul P.L., având ca obiect anularea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 3762/C din 23 decembrie 2003, privind suspendarea sa din funcţia de executor judecătoresc.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, faţă de faptul trimiterii în judecată a reclamantului, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, cu nr. 485/P/2003, Ministerul Justiţiei avea obligaţia legală de a dispune măsura suspendării din funcţie a acestuia, conform art. 47 din Legea nr. 188/2000. Neexistând motive de formă şi nici de fond pentru anularea acestui ordin, a cărui oportunitate nu poate fi pusă în discuţie în cadrul contenciosului administrativ, prima instanţă a apreciat ca nefondată, acţiunea introductivă.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamantul, care a adus acesteia următoarele critici:
Prin emiterea ordinului contestat au fost încălcate dispoziţiile speciale ale Legii nr. 188/2000 care prevăd obligativitatea ministerului de a-l întocmi şi transmite, precum şi dispoziţiile HG nr. 734/1993, care prevăd posibilitatea delegării unei alte persoane în scopul emiterii ordinelor, delegare ce se realizează, însă, tot pe baza unui ordin dat în acest scop. Cum în speţă, ordinul a fost emis de secretarul de stat, fără să existe un ordin de delegare în acest scop, în opinia recurentului, ordinul contestat este nul.
O altă critică se referă la ignorarea de către prima instanţă, a principiului neretroactivităţii efectelor actului administrativ, determinat de faptul că ordinul în litigiu fiind emis ulterior începerii cercetărilor penale, el nu mai putea produce efecte juridice retroactiv.
Examinând recursul, prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, ordinul contestat, aşa după cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, a fost emis de către ministru şi doar semnătura este a secretarului de stat care semnează pentru acesta.
Prin urmare, din punct de vedere formal, actul administrativ contestat respectă condiţiile impuse de prevederile art. 71 din Legea nr. 188/2000, fapt ce face să nu fie îndeplinit nici unul din cazurile de nulitate ale acestuia. Cum pentru simpla semnare a actului, nici o dispoziţie legală nu impune emiterea unui ordin de delegare, rezultă că nici această critică nu este fondată.
Cât priveşte neretroactivitatea actului administrativ, se constată că potrivit art. 1 din ordinul contestat, efectele juridice ale acestuia au fost dispuse începând de la data semnării actului şi nu eventual, de la o dată anterioară emiterii lui. Doar în acest ultim caz s-ar fi putut vorbi despre principiul neretroactivităţii actului.
Cum în speţă, nu este vorba de o astfel de situaţie şi cum nu prezintă nici o relevanţă faptul emiterii ordinului ulterior începerii urmăririi penale, sub aspectul respectării principiului neretroactivităţii actului, rezultă că nici această critică nu este fondată.
Pe cale de consecinţă, pentru faptul neîndeplinirii nici unuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prezenta cale de atac se va respinge ca nefondată.
În situaţia în care hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauza penală, va fi una definitivă de achitare, recurentul va avea posibilitatea recuperării pe cale civilă a eventualelor drepturi pierdute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2880/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2883/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
