ICCJ. Decizia nr. 2909/2005. Contencios. Recurs la contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2909/2005
Dosar nr. 60/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la 27 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, contestatoarea C.N.T.E.E. T. SA, sucursala T. Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC E.E. SA Cluj Napoca, lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării sentinţei civile nr. 57 din 23 martie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 57/1999 a fost obligată să încheie şi să semneze protocolul de desprindere a unor activităţi din cadrul fostei R.A. R. Bucureşti, în conformitate cu prevederile HG nr. 322/1992 şi a Anexei nr. 1 pct. 13 din aceasta.
A mai arătat că în dosarul execuţional nr. 335/2002 a fost înştiinţată că va avea loc punerea în posesie a SC E.E. SA Cluj Napoca, asupra spaţiului situat în str. I.M., Cluj Napoca, conform sentinţei nr. 57/1999, fără a se preciza ce imobil face obiectul executării silite, respectiv al punerii în posesie, întrucât la adresa menţionată sunt mai multe imobile, existând mai mulţi titulari ai dreptului de proprietate asupra acestora.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1598/2003, a respins contestaţia pentru lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării sentinţei civile nr. 57 din 23 martie 1999 şi a obligat pe contestatoare să achite intimatei, suma de 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că dispozitivul sentinţei atacată cu prezenta contestaţie la titlu, este clar şi nu lasă loc nici unei interpretări, statuând asupra obligaţiei predării spaţiului situat în Cluj-Napoca, str. I.M., ca sediu social.
A precizat instanţa, că, în fapt, protocolul pe care şi contestatoarea trebuia să-l semneze, constituie o măsură de executare propriu-zisă efectivă a obligaţiei rezultate din HG nr. 322/1992.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, contestatoarea C.N.T.E.E. T SA, sucursala T. Cluj Napoca, susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat eronat situaţia de fapt, a aplicat greşit legea, nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate şi că hotărârea nu cuprinde motivele care au dus la soluţia instanţei.
A învederat că punerea în posesie a intimatei SC E.E. SA Cluj-Napoca, trebuia să se facă doar în condiţiile prevăzute de HG nr. 322/1992 şi Anexa nr. 1 pct. 13 la aceasta.
Cu toate acestea, a mai precizat recurenta, instanţa a reţinut doar că dispozitivul sentinţei atacate este clar şi nu lasă loc nici unei interpretări, fără a ridica motivele care au dus la această concluzie.
Recursul a fost înregistrat la secţia comercială şi de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin încheierea nr. 5353 din 7 decembrie 2004, invocând, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secţiei comerciale şi trimiterea dosarului, spre competentă soluţionare, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa civilă nr. 57 din 23 martie 1999, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA Cluj, împotriva pârâţilor Ministerul Industriilor, C.N. E. SA, filiala T.E.E., SC E. SA Bucureşti şi sucursala D. Cluj şi în consecinţă, a obligat pe pârâtul Ministerul Industriilor să emită actul administrativ necesar perfectării protocolului de desprindere a unor activităţi din cadrul fostei R.A. R. Bucureşti, în conformitate cu HG nr. 322/1992, iar pe celelalte pârâte, să semneze acest protocol potrivit dispoziţiilor acestei hotărâri, precum şi a Anexei nr. 1 pct. 13, în sensul predării în favoarea reclamantei, a spaţiului situat în Cluj Napoca, str. I.M., ca sediu social.
În baza acestei sentinţe, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 142/2000, a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi a raportului comisiei desemnată prin Ordinul ministrului industriei şi comerţului nr. 90/2000, pentru definitivarea protocolului de desprindere din R., a SC E.E. Cluj SA, ministrul industriei şi comerţului a emis Ordinul nr. 346/2000, care la art. 2 prevede că protocolul de predare-primire va menţiona recunoaşterea dreptului de deplină proprietate a SC E.E. SA, asupra patrimoniului astfel preluat, inclusiv a sediului societăţii din Cluj Napoca - clădirile şi terenurile aferente.
Aşa fiind nu se poate reţine că înţelesul sentinţei atacate, respectiv nr. 57/1999, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, este neclar, întrucât sintagma „spaţiu", folosit de instanţă, este precis localizat printr-o adresă cu stradă, număr stradal şi localitate - I.M. nr. 28, Cluj Napoca.
Faţă de cele de mai sus, se constată că dispozitivul hotărârii atacate este clar şi nu lasă loc nici unei interpretări, statuând asupra obligaţiei predării spaţiului situat în Cluj-Napoca, ca sediu social.
În plus, prin Protocolul de desprindere a unor activităţi din cadrul fostei R.A. R. Bucureşti, în baza HG nr. 322/1992, se precizează că se va recunoaşte dreptul de deplină proprietate SC E.E. SA asupra patrimoniului preluat, inclusiv a sediului societăţii din Cluj-Napoca, str. I.M. - clădirile şi terenurile aferente.
În consecinţă, în raport cu cele ce preced, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, soluţia pronunţată fiind motivată în fapt şi în drept, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. T. SA, sucursala T. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 1598 din 11 decembrie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2005. Contencios. Acordarea dreptului la... | ICCJ. Decizia nr. 2911/2005. Contencios. Recurs la contestaţie... → |
|---|
