ICCJ. Decizia nr. 2900/2005. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2900/2005
Dosar nr. 17/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 iulie 2004, Asociaţia N.A.P.A.S.S. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând ca pe calea contenciosului administrativ să se dispună:
- obligarea pârâtului de a-i recunoaşte şi repara dreptul la sănătate, consacrat de Constituţie, dar nesocotit ca urmare a concesionării în interes privat a unei unităţi sanitare de interes public;
- obligarea aceluiaşi pârât la plata unor despăgubiri băneşti în valoare de 3.000.000 Euro, pentru daunele materiale produse prin nefurnizarea de servicii medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în perioada scursă de la data concesionării şi până la redobândirea de către unitatea sanitară, a caracterului de utilitate publică;
- obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru daune morale suferite, în cuantum de 100.000 Euro.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura luată prin HG nr. 249/2004, pentru aprobarea concesionării unor imobile din incinta Spitalului Clinic de Obstretrică şi Ginecologie Polizu, în vederea înfiinţării unei unităţi sanitare în sistem privat, nesocoteşte dispoziţiile art. 33 din Constituţie, care garantează dreptul cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii şi obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
Prin sentinţa civilă nr. 2032 din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrate, capetele de cerere privind plata despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale pretinse.
De asemenea, a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate în cauză, referitor la lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei şi a interesului său în promovarea acţiunii.
În fine, acţiunea a fost respinsă în fond, ca neîntemeiată, apreciindu-se că la adoptarea HG nr. 249/2004 s-au respectat prevederile legale care reglementează concesionarea bunurilor proprietate publică şi că oricum, reclamanta nu a indicat în concret, drepturile sale vătămate prin emiterea actului administrativ menţionat mai sus.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta Asociaţia N.A.P.A.S.S.
Recurenta a susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins acţiunea, făcând referire la dispoziţiile Legii nr. 213/1998, care nu reglementează activitatea de concesionare a bunurilor aparţinând domeniului public, ci regimul juridic al dreptului de proprietate publică.
Că, în realitate, măsura concesionării unei părţi a Spitalului Clinic de Obstretrică şi Ginecologie Polizu, luată prin hotărârea guvernamentală, în vederea organizării unei unităţi sanitare în sistem privat, contravine interesului public naţional.
S-a mai susţinut că din moment ce în domeniul serviciilor sanitare nu există autorităţi de reglementare a preţurilor sau tarifelor practicate de concesionari, ale căror avize sunt obligatorii, imobilul în discuţie nu putea face obiectul concesiunii, chiar dacă s-au îndeplinit cerinţele de formă prevăzute în acest scop.
Recursul este nefondat.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că prin acţiunea introdusă, reclamanta nu a cerut anularea HG nr. 249/2004, ci constatarea existenţei şi repararea unui drept consacrat de Constituţie, anume a celui la sănătate.
Prima instanţă a reţinut în mod corect, atât obiectul acţiunii, cât mai ales faptul că autoritatea publică emitentă a respectat prevederile legale aplicabile în materia concesionării, inclusiv cele care stabilesc competenţa sa şi formele procedurale cu prilejul adoptării hotărârii guvernamentale.
Indicarea eronată a Legii nr. 213/1998, în loc de Legea nr. 219/1998, care reglementează regimul concesiunilor, nu justifică o altă concluzie şi nici reformarea soluţiei în sensul cerut.
Pe de altă parte, unitatea sanitară în discuţie aparţine domeniului public al statului, care prin intermediul organelor sale abilitate îl administrează şi îl poate concesiona, inclusiv pentru înfiinţarea unei unităţi sanitare în sistem privat.
Este, deci, vorba, de crearea unui nou serviciu public prin care se tinde, în deplină concordanţă cu interesul general, la o mai bună gestionare a clădirilor unităţilor sanitare existente şi la o creştere a calităţii actului medical.
În lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că HG nr. 249/2004 ar aduce atingere unor drepturi legitime ale asociaţiei reclamante, ori a membrilor în numele căreia aceasta pretinde că a acţionat, soluţia de respingere a acţiunii se vădeşte legală şi temeinică, urmând a fi menţinută prin respingerea recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 şi 15 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia N.A.P.A.S.S. împotriva sentinţei civile nr. 2032 din 11 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2899/2005. Contencios. Anulare partiala... | ICCJ. Decizia nr. 2902/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
