ICCJ. Decizia nr. 2914/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2914/2005
Dosar nr. 299/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 iunie 2004, reclamantul C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 12511/12020 din 18 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, recunoaşterea şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1940, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, s-a refugiat împreună cu familia sa, în România, situaţie pe care a dovedit-o cu actele depuse la dosar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2199 din 18 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că reclamantul, cu actele prezentate, a făcut dovada că s-a refugiat din localitatea Olpret (Ardealul de Nord), în noiembrie 1940, în Bucureşti, de unde nu s-a mai întors în localitatea de origine, astfel că îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru a i se acorda drepturile reglementate de acest act normativ.
Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat recurs în termen, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice potrivit art. 3 şi 4 din HG nr. 127/2002, instanţa de fond apreciind eronat probele dosarului şi aplicând greşit legea.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din OG nr. 105/1999, se poate face, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.
În cauză, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin actele de stare civilă şi declaraţia autentică a martorelor C.D. şi C.A., intimatul-reclamant a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus citate, strămutarea sa din localitatea Olpret, în Bucureşti, din noiembrie 1940, constituind o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea actului normativ în discuţie.
Cât priveşte data de început a acordării drepturilor, se apreciază că în mod corect, instanţa, faţă de caracterul reparator al legii, a dispus acordarea în raport cu data depunerii cererii de către reclamant, chiar dacă probele au fost completate ulterior.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, se constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2199 din 18 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2913/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2915/2005. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
