ICCJ. Decizia nr. 2913/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2913/2005
Dosar nr. 193/2005
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 septembrie 2004, reclamanta C.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 13874/11294 din 11 august 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, recunoaşterea şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii a susţinut că hotărârea este nelegală, întrucât a făcut dovada că împreună cu familia sa, au fost persecutaţi din motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2236 din 20 octombrie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1944 - martie 1945, reţinând că reclamanta a făcut dovada persecuţiei etnice.
Împotriva sentinţei de mai sus, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit persecuţia etnică, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale, eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, iar potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, dovada încadrării în situaţiile menţionate, se poate face prin declaraţii cu martori.
În cauză, din procesul-verbal întocmit de Serviciul bunurilor părăsite din Suceava, iulie 1944, rezultă că s-au predat bunurile mobile, fosta proprietate a domnului C., comandamentului Armatei Roşii din oraşul Suceava.
Din adresa nr. P.608/03 din 11 iunie 2004, emisă de C.N.S.A.S. rezultă că s-a identificat un dosar întocmit de fosta securitate pe numele domnului N.C.
Reclamanta, prin certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie, a făcut dovada filiaţiei şi a schimbării numelui, din C., în Ci.
Din certificatul nr. 412 din 24 februarie 2004, emis de Direcţia Generală a Arhivelor Statului - judeţul Dolj, rezultă că reclamanta şi familia acesteia au figurat în registrul cu evidenţa refugiaţilor veniţi din judeţul Suceava şi stabiliţi pe teritoriul judeţului Dolj, în anul 1944.
Declaraţiile autentificate ale martorelor U.M. şi B.V. atestă că pe data de 10 martie 1944, reclamanta, împreună cu familia ei din Suceava, s-a refugiat în judeţul Dolj, ca urmare a apropierii frontului sovietic şi al ocupaţiei armatei sovietice şi au revenit în Suceava, la data de 15 mai 1945.
Rezultă că reclamanta a făcut dovada că îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru recunoaşterea calităţii de refugiată şi acordarea drepturilor legale corespunzătoare.
În ce priveşte motivul refugiului, acesta trebuie apreciat în funcţie de realităţile istorice ale momentului, fiind de notorietate persecuţiile etnice exercitate de armata sovietică asupra populaţiei române din zonă.
În consecinţă, în raport cu cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2236 din 20 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2911/2005. Contencios. Recurs la contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2914/2005. Contencios → |
|---|
